Madalina Gidiuta

Blog Personal

Tag: invatamant (Page 1 of 3)

Copilul, victima a bullyingului, are nevoie de ajutorul tau

Mi se pare ca exista o legatura puternica intre violenta care din pacate este atat de frecventa in familiile din Romania si  faptul ca ne aflam pe locul 3 din 42 in Europa la amploarea fenomenului bullying. Pentru ca, bullyingul incepe acasa si se termina la scoala.

Este complet gresit sa tratezi fenomenul bullying superficial, ignorand mesajele evidente sau cu afirmatii de genul “si eu pateam la fel si n-am murit”, “daca te bate colegul, te mai bat si eu”, “daca nu esti in stare sa te descurci, nu am ce sa iti fac”, “nu ma intereseaza pe mine prostiile astea, tu pune mana si invata!”. Copilul coplesit de fricam pentru care timpul se dilata si care ar da orice sa nu mai mearga la scoala, are nevoie de support, ajutor si empatie iar eu cred ca adultii sunt singurii care sunt in masura sa ajute la diminuarea acestui fenomen, atat cat poate fi el diminuat.

Exista foarte multe instumente, care se concentreaza pe dezvoltar

ea empatiei copiilor, pe oglindirea sentimentelor si pe validare.

Adica, parinte sau professor, adultul trebuie sa dea atentie acestui fenomen, sa se conecteze cu copilul, victima a bullyingului, sa il valideze si sa il inteleaga. Deasemenea, oricat de greu este, trebuie sa intelegem ca in bullying nu exista victima si agressor,, iar in calitate de parinte/ profesor trebuie sa intelegem ce furie, frustrare, tristate sau neimplinire determina agresorul sa aiba un astfel de comportament.

Am invatat recent un exercitiu care cred ca poate ajuta orice adult sa arate copiilor ce se intampla cu un copil, victima a bullyingului:

Rosie Dutton, o profesoara din Marea Britanie, le-a aratat elevilor ei ce se intampla cand hartuiesti pe cineva si ce are loc in sufletul acelei persoane.

Ea le-a aratat copiilor doua mere care aratau identic la exterior. Ceea ce copiii nu stiau este ca, inainte de curs, unul dintre mere fusese lovit de podea in repetate randuri (usor, pentru a nu-l strica, dar de mai multe ori). Cand un mar este lovit de multe ori, apar pete maronii (ca niste vanatai) pe pulpa fructului. Insa pe coaja nu se vede nimic. Ce-i drept, simti la atingere locurile in care marul a fost lovit – coaja este mai moale. Dar elevii lui Rosie Dutton nu au avut voie sa atinga merele, ci doar sa le priveasca.

Profesoara britanica le-a aratat copiilor cele doua mere. L-a luat pe cel pe care il lovise inainte si a inceput sa il insulte. A spus ca arata dezgustator, ca are o culoare oribila si codita prea scurta. Apoi, i-a incurajat si pe elevi sa insulte acel mar. Drept urmare, si ei au inceput sa se poarte urat cu fructul:

„Mirosi urat, marule!”

„Probabil ai viermi!”

„Nici nu stiu de ce mai existi!”

O singura fetita a refuzat sa jigneasca marul, dar cei mai multi copii au fost partasi la defaimare.

Apoi, a venit randul celuilalt mar, cel care nu patise nimic. Profesoara i-a rugat pe copii sa ii adreseze fructului cuvinte frumoase. Asa ca, elevii au inceput sa ii ofere complimente marului.

Dupa aceea, Rosie Dutton a luat cele doua mere, le-a aratat clasei si a inceput sa vorbeasca despre asemanarile lor. Merele inca aratau la fel la exterior. Profesoara a luat un cutit si a taiat fiecare mar pe jumatate.

Marul care fusese jignit era plin de „vanatai”, in timp ce fructul care primise complimente arata numai bun de mancat.

La finalul lectiei, profesoara si elevii au purtat o discutie despre ce se intampla cand insulti pe cineva, cand te iei de o persoana, cand esti un bully. Persoana jignita va arata la fel la exterior, dar sufletul sau va fi plin de vanatai. Este o lectie vizuala extraordinara, potrivita pentru copiii mai mici, ajutandu-i sa inteleaga efectele cuvintelor lor.

Mi se pare un exercitiu foarte bun pentru scoala si chiar Gradinita, pentru ca acceseaza zona de empatie a copiilor si cu siguranta genereaza un bun rezultat.

 

 

Poveste cu copii de scoala

foto Saul Pop

Sa zicem ca avem 5 copii de gradinita si de scoala care locuiesc intr-o baraca infioratoare, fara caldura si gaze, in camp. Au fost inscrisi la scoala de mama lor, in afara celui de 12 ani care nu a fost niciodata la scoala si oricum nu sunt bani si pentru rechizitele lui.

Cum au ajuns in camp atatia copii (plus unul pe drum si inca un sugar) si parintii aferenti, nu stiu. Lumea zice ca nu muncesc, ei spun ca muncesc la ferma pentru 20 de ron pe zi (faceti voi un calcul si aflati cat castiga pe luna). Oamenii spun ca nu merita ajutati, pentru ca tatal lor bea si nu munceste. Eu spun ca tocmai de-aia trebuiesc ajutati, pentru ca merita sa inteleaga ca universul nu inseamna analfabetism, batai, bautura si camp.

Read More

Cum ar trebui stabilite temele pentru acasa?

Inca de pe vremea cand administram un sediu de afterschool, am o neintelegere profunda si o frustrare legata de temele scolare ale copiilor. Nu am inteles niciodata de ce ajunge un copil de 7 ani sa scrie in banca pana la 5-5.30. Cine stabileste asta si cu ce drept? Are dreptul invatatorul sa decida ca viata elevilor lui, timp de 5 zile din saptamana, poate fi atat de dezechilibrata? Are el dreptul sa ia din celelalte nevoi ale copilului? Din nevoia de joaca, de autonomie, de miscare?

Are invatatorul dreptul sa ia din celelalte nevoi ale copilului? Din nevoia de joaca, de autonomie, de miscare?

Temele scolare sunt un subiect „greu” de mult timp. Sunt profesori, parinti si formatori care sustin ca nu ar trebui sa existe teme deloc. Tabara cealalta sustine contrariul.

Read More

Copiii invata de la oameni pe care ii plac si care ii plac, la randul lor!

draga missAcum putin timp citeam o postare a D-lui Serban Iosifescu, despre ierarhia instalata in invatamant: educatoare, invatatoare si profesori. Cu cat copiii cu care se lucreaza sunt mai mari, cu atat profesorul are mai multa importanta.

Eu nu inteleg deloc ierarhia aceasta si as indrazni sa spun chiar ca ar trebui ca o mare parte dintre invatatori si profesori sa priveasca atent un educator bun si sa „fure” meserie. Sa va spun de ce.

Read More

Cum ii ajutam pe copii sa citeasca cu placere?

Aud din ce in ce mai des intrebarile: De ce nu mai citesc copiii din ziua de azi? Cum sa ii fac sa citeasca?

In primul rand, nu sunt de acord cu afirmatia ca nu citesc copiii. Cred ca perceptia este data in parte de diferenta intre generatii. Noua, generatiei de adulti ne place sa credem ca noi am fost mai harnici decat sunt copiii de astazi. Sunt de acord ca exista si copii care nu citesc, cum erau si acum 20 de ani. O parte dintre ei poate, resping lumea minunata a lecturii tocmai sub influenta indirecta, parintilor sau a profesorilor.
Daca esti parinte sau profesor de copil mic, care inca nu citeste, sau de copil mare, caruia nu-i plac cartile, iata ce iti propun sa ai in vedere:

Read More

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén