Madalina Gidiuta

Blog Personal

Tag: copii (Page 1 of 2)

Cum ar fi?

Ma gandeam cum facem noi parintii slalom printre informatii in dorinta devenita aproape incrancenare, de a fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri.
Cu tot avantul inainte mergem la cursuri de parenting inainte sa se nasca copilul, la cursuri de nutritie, ne bagam in toate grupurile posibile din online, studiem tot ce se poate studia despre vaccinuri si medicamente, despre alimentatie, despre sisteme educationale si asa mai departe, totul din dorinta de a fi cei mai buni parinti.
Daca v-as spune ca o data la 5 ani pare ca se rastoarna informatiile iar noi pierdem timp atat de important invatand si aplicand pe copiii noastri ce poate se dovedeste peste cinci ani ca nu mai este bun?
Acum 13 ani, cand eu am nascut, copilul trebuia plantat in patut si lasat sa planga…..acum am citit ca primii 3 ani s-a dovedit clar ca trebuie tinut in pat cu mama.
Laptele era bun, acum e cancerigen.
Sparanghelul, avocado si brocoli au devenit un “must” in tot ce inseamna alimentatie sanatoasa….ma intreb pana cand?
Acum 13 ani nu imi puneam problema sa decid eu ce vaccin face copilul, am ales un medic cu incredere si m-am bazat pe el. Acum, privim medicii banuitori ca “daca” ne injecteaza copiii cu ceva rau.

Si totusi, avem din ce in ce mai multi copii cu alergii alimentare. Avem la unul dintre sedii un copilas cu alergie la 85 de produse alimentare. Din ce in ce mai multi parinti vin de acasa cu sufertase cu niste chestii de mancat de care nu am auzit in viata mea si arata dubios.
Si totusi, avem din ce in ce mai multi copilasi cu forme de autism. Sigur….colega mea spune ca este o forma de evolutie….
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii obositi de viata de cum au intrat la scoala. Dar sigur, au punctaje maxime la concursuri.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii cu probleme de greutate sau copii care dupa ce scapa de “blestemul avocado si sparanghel” se arunca in chioscul de la scoala cu toata energia.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii…..

Cum ar fi sa va bucurati ca este sanatos? Cum ar fi sa incercati sa vedeti cum ii place sa ii aratati ca il iubiti? Cum ar fi sa ii spuneti “esti perfect”
Cum ar fi sa nu va mai invinovatiti ca poate nu faceti destul? Cum ar fi sa stiti pur si simplu ca nu exista parinte mai bun decat voi pentru copilul vostru si ca nu exista reteta mai buna pentru crescut copii decat prezenta, iubirea si acceptarea.
Cum ar fi sa va dati jos din spate sacul acesta greu de pietre pe care ii duceti zilnic si care inseamna teama ca nu il cresc bine, actual si nu va fi cel mai bun din cauza mea.

Copilul, victima a bullyingului, are nevoie de ajutorul tau

Mi se pare ca exista o legatura puternica intre violenta care din pacate este atat de frecventa in familiile din Romania si  faptul ca ne aflam pe locul 3 din 42 in Europa la amploarea fenomenului bullying. Pentru ca, bullyingul incepe acasa si se termina la scoala.

Este complet gresit sa tratezi fenomenul bullying superficial, ignorand mesajele evidente sau cu afirmatii de genul “si eu pateam la fel si n-am murit”, “daca te bate colegul, te mai bat si eu”, “daca nu esti in stare sa te descurci, nu am ce sa iti fac”, “nu ma intereseaza pe mine prostiile astea, tu pune mana si invata!”. Copilul coplesit de fricam pentru care timpul se dilata si care ar da orice sa nu mai mearga la scoala, are nevoie de support, ajutor si empatie iar eu cred ca adultii sunt singurii care sunt in masura sa ajute la diminuarea acestui fenomen, atat cat poate fi el diminuat.

Exista foarte multe instumente, care se concentreaza pe dezvoltar

ea empatiei copiilor, pe oglindirea sentimentelor si pe validare.

Adica, parinte sau professor, adultul trebuie sa dea atentie acestui fenomen, sa se conecteze cu copilul, victima a bullyingului, sa il valideze si sa il inteleaga. Deasemenea, oricat de greu este, trebuie sa intelegem ca in bullying nu exista victima si agressor,, iar in calitate de parinte/ profesor trebuie sa intelegem ce furie, frustrare, tristate sau neimplinire determina agresorul sa aiba un astfel de comportament.

Am invatat recent un exercitiu care cred ca poate ajuta orice adult sa arate copiilor ce se intampla cu un copil, victima a bullyingului:

Rosie Dutton, o profesoara din Marea Britanie, le-a aratat elevilor ei ce se intampla cand hartuiesti pe cineva si ce are loc in sufletul acelei persoane.

Ea le-a aratat copiilor doua mere care aratau identic la exterior. Ceea ce copiii nu stiau este ca, inainte de curs, unul dintre mere fusese lovit de podea in repetate randuri (usor, pentru a nu-l strica, dar de mai multe ori). Cand un mar este lovit de multe ori, apar pete maronii (ca niste vanatai) pe pulpa fructului. Insa pe coaja nu se vede nimic. Ce-i drept, simti la atingere locurile in care marul a fost lovit – coaja este mai moale. Dar elevii lui Rosie Dutton nu au avut voie sa atinga merele, ci doar sa le priveasca.

Profesoara britanica le-a aratat copiilor cele doua mere. L-a luat pe cel pe care il lovise inainte si a inceput sa il insulte. A spus ca arata dezgustator, ca are o culoare oribila si codita prea scurta. Apoi, i-a incurajat si pe elevi sa insulte acel mar. Drept urmare, si ei au inceput sa se poarte urat cu fructul:

„Mirosi urat, marule!”

„Probabil ai viermi!”

„Nici nu stiu de ce mai existi!”

O singura fetita a refuzat sa jigneasca marul, dar cei mai multi copii au fost partasi la defaimare.

Apoi, a venit randul celuilalt mar, cel care nu patise nimic. Profesoara i-a rugat pe copii sa ii adreseze fructului cuvinte frumoase. Asa ca, elevii au inceput sa ii ofere complimente marului.

Dupa aceea, Rosie Dutton a luat cele doua mere, le-a aratat clasei si a inceput sa vorbeasca despre asemanarile lor. Merele inca aratau la fel la exterior. Profesoara a luat un cutit si a taiat fiecare mar pe jumatate.

Marul care fusese jignit era plin de „vanatai”, in timp ce fructul care primise complimente arata numai bun de mancat.

La finalul lectiei, profesoara si elevii au purtat o discutie despre ce se intampla cand insulti pe cineva, cand te iei de o persoana, cand esti un bully. Persoana jignita va arata la fel la exterior, dar sufletul sau va fi plin de vanatai. Este o lectie vizuala extraordinara, potrivita pentru copiii mai mici, ajutandu-i sa inteleaga efectele cuvintelor lor.

Mi se pare un exercitiu foarte bun pentru scoala si chiar Gradinita, pentru ca acceseaza zona de empatie a copiilor si cu siguranta genereaza un bun rezultat.

 

 

Cateva idei despre inscrierea la scoala

Recent am organizat un workshop marca “Scoala Parintilor”  pentru parinti care urmeaza sa inscrie copiii la scoala si, bazandu-ma pe preocuparile  lor legate de scoala am structurat cateva puncte de interes legate de acest subiect:

  1. Calendarul pentru etapele inscrierii la scoala se stabileste prin Ordin de Ministru si se da publicitatii in preajma fiecarui inceput de an calendaristic, dar asta nu inseamna ca nu poate fi cautata viitoarea scoala mai devreme.
  2. Scoala se alege in primul rand tinand cont de proximitate. Copilul tau nu va vrea sa petreaca doua ore pe drum zilnic, crede-ma!
  3. Cand alegi scoala, fii atent care este programul scolii. Daca este o scoala foarte aglomerata poate sa invete de la 11 la 15 si s-ar putea sa incomodeze foarte tare programul familiei acest fel de orar. Deasemenea, vezi daca au scoala dupa scoala sau daca este un after school disponibil pe traseul dintre scoala si casa. Eu personal recomand ca, daca exista vreo varianta in care copilul sa stea acasa dupa scoala, macar la clasele primare, sa alegeti aceasta varianta. Mi se pare foarte lung un program de 10 ore la aceasta varsta.
  4. La clasa pregatitoare nu se dau teme. Iar mai tarziu scolarul trebuie faca temele singur. Acesta este rolul temelor, in nici un caz rolul lor nu este sa le reamintim membrilor familiei materia scolara. Atentie mare la invatatoarele zeloase care parcurg materia de clasa I la clasa pregatitoare, sau care dau teme excesive in ciclul primar. Nu este in regula si nu ajuta.
  5. Alegeti invatatoarea sau invatatorul dupa cum simtiti voi si copilul. Nu dupa recomandare. Daca va vorbeste doar despre ea/el si ce planuri are cu clasa, daca pare ca este concentrata pe ea si nu pe copii, daca vedeti un avant in a pedepsi continuu, daca simtiti un sentiment de scolar scos la tabla in preajma ei, mai cautati si alte variante.
  6. Invatatorul potrivit este cel care reuseste sa se conecteze cu fiecare copil in parte. Poate sa fie extraordinar de bine pregatit din punct de vedere academic, dar sa nu reuseasca sa transmita copiilor ce are de transmis.
  7. Nu va grabiti daca copilul nu are varsta obligatorie pentru inscrierea la scoala. Pot sa fie bine pregatiti din punct de vedere academic, dar se poate sa nu fie pregatiti emotional pentru aceasta schimbare majora. Cel mai bine este sa intrebati educatoarea despre momentul potrivit pentru inscriere. Ea vede si altceva decat vedeti voi.  Totusi, trebuie sa stiti ca daca merge la pregatitoare si nu se poate acomoda, il puteti retrage fara nicio explicatie si reinscrie anul urmator.
  8. Odata aleasa scoala, mergeti sa o vedeti, parcurgeti drumul impreuna, cumparati rechizite si faceti planuri. Dupa ce incepe scoala, tineti aproape de ceea ce se intampla, asculta zilnic ce a fost bine si rau la scoala, fiti prezenti si oferiti suport si intelegere copilului in acest inceput important pentru el si transmiteti permanent sustinere neconditionata.
  9. In scoala primara copilul trebuie sa dezvolte stima de sine, sentimentul ca poate, spiritual de echipa. Este esential sa nu se puna presiune pe copii, sa nu fie obsesiv comparati intre ei si din punctul meu de vedere in niciun caz sa nu mearga la concursuri scolare.
  10. Copiii invata in continuare prin joc. Au nevoie de autonomie si libertate si nu trebuie sa fiti surprinsi ca nu dau doi bani pe teme si nu au nici o pornire spre autodisciplina, isi pierd ghiozdanul, hainele si pare ca nu se vor da niciodata pe brazda.
  11. Indiferent cat va straduiti sa faceti alegerea corecta, se poate sa o dati in bara cu scoala. Asta nu inseamna ca ati distrus copilul pe viata. Totul poate fi schimbat, schimbarile in bine se asimileaza foarte repede iar schimbarile, in general, nu traumatizeaza copilul asa de tare precum isi imagineaza parintii.

sursa foto: www.allevents.in

Cum am ales scoala pentru copilul nostru

Am decis sa povestesc o parte din experienta noastra cu scoala, in incercarea de a ajuta parintii care ca si mine, au trait zbaterea si responsabilitatea alegerii celui mai bun drum pentru copil.

Radovanu177-1

Daria a mers la o gradinita privata si la scoala primara privata si nu am nici o indoiala ca am luat cea mai buna decizie pentru ea. A crescut armonios si i-au fost insuflate valori sanatoase, a avut colegi simpatici,  indrumatori de calitate… ce sa mai, un mediu in care a crescut frumos.

In clasa a V-a am decis sa o mutam la o scoala mai mare. Am avut cateva motive obiective si cateva subiective.

Am fi ales pentru ea o scoala unde stiam ca se pune accent pe dezvoltarea emotionala a copilului, esentiala dupa parerea mea, caci traiesc cu credinta profunda ca se recupereaza mult mai usor ce e in minte decat ce e in suflet. Dar ea nu a ales ca noi.

Read More

Cum ar trebui stabilite temele pentru acasa?

Inca de pe vremea cand administram un sediu de afterschool, am o neintelegere profunda si o frustrare legata de temele scolare ale copiilor. Nu am inteles niciodata de ce ajunge un copil de 7 ani sa scrie in banca pana la 5-5.30. Cine stabileste asta si cu ce drept? Are dreptul invatatorul sa decida ca viata elevilor lui, timp de 5 zile din saptamana, poate fi atat de dezechilibrata? Are el dreptul sa ia din celelalte nevoi ale copilului? Din nevoia de joaca, de autonomie, de miscare?

Are invatatorul dreptul sa ia din celelalte nevoi ale copilului? Din nevoia de joaca, de autonomie, de miscare?

Temele scolare sunt un subiect „greu” de mult timp. Sunt profesori, parinti si formatori care sustin ca nu ar trebui sa existe teme deloc. Tabara cealalta sustine contrariul.

Read More

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén