Madalina Gidiuta

Blog Personal

Page 2 of 23

Cum ar fi?

Ma gandeam cum facem noi parintii slalom printre informatii in dorinta devenita aproape incrancenare, de a fi cei mai buni parinti pentru copiii nostri.
Cu tot avantul inainte mergem la cursuri de parenting inainte sa se nasca copilul, la cursuri de nutritie, ne bagam in toate grupurile posibile din online, studiem tot ce se poate studia despre vaccinuri si medicamente, despre alimentatie, despre sisteme educationale si asa mai departe, totul din dorinta de a fi cei mai buni parinti.
Daca v-as spune ca o data la 5 ani pare ca se rastoarna informatiile iar noi pierdem timp atat de important invatand si aplicand pe copiii noastri ce poate se dovedeste peste cinci ani ca nu mai este bun?
Acum 13 ani, cand eu am nascut, copilul trebuia plantat in patut si lasat sa planga…..acum am citit ca primii 3 ani s-a dovedit clar ca trebuie tinut in pat cu mama.
Laptele era bun, acum e cancerigen.
Sparanghelul, avocado si brocoli au devenit un “must” in tot ce inseamna alimentatie sanatoasa….ma intreb pana cand?
Acum 13 ani nu imi puneam problema sa decid eu ce vaccin face copilul, am ales un medic cu incredere si m-am bazat pe el. Acum, privim medicii banuitori ca “daca” ne injecteaza copiii cu ceva rau.

Si totusi, avem din ce in ce mai multi copii cu alergii alimentare. Avem la unul dintre sedii un copilas cu alergie la 85 de produse alimentare. Din ce in ce mai multi parinti vin de acasa cu sufertase cu niste chestii de mancat de care nu am auzit in viata mea si arata dubios.
Si totusi, avem din ce in ce mai multi copilasi cu forme de autism. Sigur….colega mea spune ca este o forma de evolutie….
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii obositi de viata de cum au intrat la scoala. Dar sigur, au punctaje maxime la concursuri.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii cu probleme de greutate sau copii care dupa ce scapa de “blestemul avocado si sparanghel” se arunca in chioscul de la scoala cu toata energia.
Si totusi avem din ce in ce mai multi copii…..

Cum ar fi sa va bucurati ca este sanatos? Cum ar fi sa incercati sa vedeti cum ii place sa ii aratati ca il iubiti? Cum ar fi sa ii spuneti “esti perfect”
Cum ar fi sa nu va mai invinovatiti ca poate nu faceti destul? Cum ar fi sa stiti pur si simplu ca nu exista parinte mai bun decat voi pentru copilul vostru si ca nu exista reteta mai buna pentru crescut copii decat prezenta, iubirea si acceptarea.
Cum ar fi sa va dati jos din spate sacul acesta greu de pietre pe care ii duceti zilnic si care inseamna teama ca nu il cresc bine, actual si nu va fi cel mai bun din cauza mea.

Mai intai, Doamna!

Mă întreb adesea ce înseamnă normalitate în iubire. Şi mereu, mereu, mă gândesc că filmele de dragoste cu final fericit sunt făcute în ciuda noastră, a multor femei care nu au avut şansa să guste din „şi au trăit fericiţi….”, pentru care normalitatea este cu final trist.

Pare însă că destinul nu mă lasă să mă resemnez, căci când şi când îmi apare în faţă iubirea….

Citeste continuarea aici

cuplu vărstnici

Casatoria din dragoste

Până acum mai puțin de o sută de ani, cuvintele „căsătorie” și „din dragoste” nu conviețuiau în aceeași frază. Căsătoria era o instituție prin care se puneau în comun interesele a două familii. Soții plecau la drum cu așteptări romantice minime, iar asta nu era o abordare greșită după cum susțin, chiar astăzi, primele caste din India. Care au interzis căsătoria din dragoste, pentru că „aduce niște probleme de nerezolvat în comunitate”.

Cu alte cuvinte, că se numeau Ion și Maria sau Greta și Hans, în părți diferite ale continentului, când se căsătoreau după înțelegerea părinților lor, cei doi porneau în viața lor de adult, probabil la începutul vieții lor sexuale, cu gândul că vor munci, vor face copii repejor, iar pe la 40-45 de ani vor repeta ciclul și îi vor căsători. End of story. Surprizele erau mult prea rare…

Ce te faci acum însă cu căsătoria? Greta nu-l mai ia pe Hans și nici Hans pe Greta ca să își înceapă viață împreună, ci, mai degrabă, când și-au încheiat etapa de experimentat iubiri și dezamăgiri, de crescut cariera, de bifat experiențe și stabilit priorități, de călătorit în lumea largă. Prea târziu să mai facă un copil? Neah… Greta și-a congelat ovulele pentru momentul potrivit, ca să nu o grăbească ceasul biologic. Citescte in continuare aici

cuplu

Tatici in actiune

Am mers aseara la “Modern Dad’s Callenges“, un eveniment de parenting  destinat exclusiv tatilor, unde doar noi, cateva femei care am ajuns acolo cu un motiv intemeiat am putut participa, plasate strategic la ultima masa din sala si evacuate la un moment dat cand urma sa se desfasoare un exercitiu.

Recunosc ca acum doua saptamani nici nu stiam ca exista evenimente de parenting pentru barbati si oricum mi s-a parut amuzanta idea, probabil pentru ca traiam cu impresia ca cei mai multi de tatici sunt dusi “cu forta” sa li se spuna despre parenting. Dar  fost o seara in care mi s-a reconfirmat ca ma grabesc uneori fara sa am habar depre ce se va intampla.

Mi-am imaginat ca voi intalni un spirit de gasca, o atmosfera pe care o intalnesti cand se strang barbatii sa vada un meci si sa bea o bere. Am gasit in schimb in sala aproximativ 100 de tati, seriosi, probabil care s-au grabit sa ajunga dupa serviciu si care asteptau cuminti sa puna intrebari despre cum sa isi creasca copiii mai bine. Am vazut chiar un tatic insotit de fiica lui care se tot catara la el in brate. Am avut sansa sa cunosc si un tata care mi-a povestit cum a ramas singur cu fetita lui foarte repede si o creste cu dragoste dar si cu probabil multe, multe provocari..

Cand a inceput evenimentul si Bogdan Ion, Presedintele Colegiului Psihologilor, a vorbit despre stilurile de parenting, eu mi-am imaginat ca stiu tot, si asta stiu pentru ca am abordat cele patru stiluri (neimplicat, autoritar, democratic, permisiv) intr-un workshop “Scoala Parintilor” acum ceva timp. Si totusi,  Bogdan mi-a captat atentia cu cateva puncte:

  • Nu exista tata mai bun pentru copil decat propriul tata. Sigur, poate tata nu este in cea mai buna versiune a sa, dar asta se poate lucra, cu rabdare.
  • Cel mai bine creste copilul, atunci cand unul dintre parinti are autoritate asupra lui. Dar atentie, parintele cu autoritate nu este acelasi lucru cu parintele autoritar.
  • Daca vrei sa fii un tata bun, cel mai important lucru pe care il poti face este sa oferi timp. Daca daruiesti timp copilului, 90% din treaba este deja facuta;
  • Copilul absoarbe ce face tata, cum se poarta cu el si cu mama, nu ce zice tata. Asa incat daca vrei sa fii tata bun, fii atent la cum te porti cu mama (asta mi-a placut) si cu copilul.

Cel de-al doilea subiect al serii a fost legat de moarte si divort. Cum ii spui ca divortezi si cum ii spui ca a murit cineva apropiat. Cum a divortat si am trecut prin toate etapele, m-am gandit si aici ca stiu tot, dar totusi, Ioana Agachi a abordat cateva idei care merita trecute in revista:

– Cand parintii divorteaza, este minunat daca pot vorbi impreuna cu copilul;

– Copilul trebuie asigurat ca nu divorteaza nimeni de el,ca nu are nicio vina, ca dragostea este de mai multe feluri.

– Tata trebuie sa ramana constant in peisaj atat ca prezenta fizica dar si ca prezenta emotionala.

– Ioana a vorbit natural despre moarte si cum trebuie ea prezentata copiilor ca facand parte din viata. Copilul trebuie sa stie ca moartea este un eveniment definitive, greu, dar caruia oamenii lasati in spate ii supravietuiesc.

-deasemenea, pentru abordarea mortii, un subiect greu, a facut trimitere spre cartile pentru copii, care pot fi de mare ajutor in acest context.

Au mai urmat doi speakeri, dar la un moment dat am fost rugate sa lasam domnii singuri pentru un exercitiu si a trebuit sa ne retragem.

Am plecat aseara cu inspiratie, cu un sentiment de bucurie si respect fata de tatici si ma bucur ca exista aceasta comunitate de oameni interesati sa organizeze astfel de intalniri, dar si de tati interesati sa fie o prezenta mai buna in viata copiilor. 

 

Ce sfaturi ii dai daca este agresat la scoala?

De departe cel mai bun exercitiu de comunicare testat de mine,  ca sa pot afla ce se intampla in timpul zilei, este ce a fost bine si ce a fost rau. Povestind seara impreuna ce a fost bine astazi si ce a fost rau pentru fiecare dintre noi, reusesc sa am o imagine a vietii copiilor, inclusiv a activitatii de la scoala. Copiii traiesc din fericire foarte conectati la prezent si din acest motiv, unora le este greu sa povesteasca ce s-a intamplat la scoala din proprie initiativa, asa incat genul acesta de exercitiu ajuta mult la deschidere si comunicare.

Ca sa functioneze exercitiul, trebuie sa faci trei lucruri daca esti parinte:

  1. Asculta activ, cu toata mintea ta prezenta in discutie, fara sa intrerupi sau sa iti dai cu parerea prematur;
  2. Abtine-te sa privesti oripilat sau sa judeci ce se intampla pe la scoala sau prietenii copiilor, ca nu mai afli nimic;
  3. Ai grija sa oferi permanent sentimentul “sunt cu tine orice ar fi”.

Read More

Page 2 of 23

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén