Am fost si eu o noapte la mare cu cortul. Da, este un eveniment, pentru ca avand la mare un apartament disponibil aproape tot timpul, nu a fost necesar niciodata sa iau in considerare sa ma inghesui intr-un cort pe care oricum nu il aveam, fara sa fac dus inainte, fara draperii black out si alte detalii.

Nu stiu de ce ma atragea de ceva timp ideea asta, doar ca imi imaginam o iesire romantica, in doi.

Nu s-a potrivit, evident, caci m-am ales cu fiica-mea si prietena ei, amandoua de statura mea, inghesuite intr-un cort mic, mic, dar cu o gasca mare de oameni misto, cu care stiam ca distractia si siguranta in contextul mersului la cort pentru prima oara cu doi copii dupa mine, sunt garantate. A venit la fix propunerea, s-a potrivit si cu programul meu haotic si m-am gandit ca o noapte nu putea fi asa rau.

Am imprumutat un cort cu tot ce ii trebuie, caci prietena care mi l-a dat a fost grijulie pentru ca stia ca nu am habar cu ce „se mananca” viata la cort.  Si am mers la Vadu.

Mai fusesem intr-o zi cu cateva saptamani in urma, pe o plaja complet pustie. Aici insa nu era asa, erau corturi cat vedeai cu ochii, nu atat de inghesuite cat sa iti asculti unul altuia glumele, dar atat de dese cat poti sa rogi pe vecinul sa-ti dea o cana de zahar. Sau sa te ajute sa scoti masina blocata in nisip, caci unul din prietenii nostri cu asta s-a ocupat cam tot timpul. Practic, trei sferturi dintre berlinele care au circulat la Vadu week-endul trecut, au fost tractate de masina prietenului nostru.

Cum am ajuns, voioase, am scos cortul sa-l instalam, caci fiica mea abia s-a intors dintr-o tabara de supravietuire si a vrut musai sa exerseze ce a invatat. Doua ore am exersat montajul unui cort care cica se monteaza in vreo 15 minute de obicei. Am terminat transpirata, jumatate sufocata si cu nisip in cap. In tot efortul nostru am pierdut si cuiele care ancoreaza cortul (le-am gasit abia cand am strans cortul) si evident ca imediat cum a inceput sa bata usor vantul a plecat si cortul. In timp ce montam, recunosc ca m-am gandit de vreo doua ori, ce caut eu acolo si ce o fi fost in mintea mea cand am ales cortul in locul unei iesiri pe mare cu barca unde fusesem invitata.

In fine, odata terminata instalarea, altfel a aratat ziua. M-am bucurat de liniste, nisipul mai alb si apa mai limpede decat in statiuni, de oamenii mai civilizati, zambitori si calzi. Am un sentiment ca „taranul urban” cu care am avut un schimb de replici intr-o benzinarie in drum spre mare si care mi-a zis sa-mi vad de treaba mea cand l-am intrebat de ce a aruncat cutia de bautura goala pe jos la un metru de cosul de gunoi, nu mergea la Vadu.

Poate din povestea de pana aici, doritorii de somn in cearsafuri albe apretate (intre care ma incadrez si eu in principiu) nu inteleg de ce atata discomfort. Dar tocmai de-asta scriu povestea, caci nu imi plac extremele. Dupa parerea mea gresesc si cei care sunt de parere ca doar cu cortul e frumos, convinsi fiind ca cei care se huruzesc la hotel in asternut curat sunt niste superficiali rasfatati, asa cum  gresesc si cei care cred ca nu ai ce sa cauti la cort daca iti permiti cazarea la hotel.

Seara si dimineata devreme am inteles cel mai bine magia locului.

Am stat nemiscata mai bine de o ora si m-am uitat la stele. Intr-o noapte senina cerul este ireal de frumos iar muzica buna pe fundal completeaza la fix tabloul. As fi oprit timpul in loc acolo.

Somnul in zgomot de valuri este genial. Sunt si persoane care nu se pot odihni, dar mie mi-a placut la nebunie. Sa stai in patura (e musai sa iti fie cald) si sa dormi cu apa pe fundal, e tare, tare placut.

Dimineata m-am trezit prima cu grija sa nu pierd rasaritul. Mi-am facut culcus, am citit, m-am bucurat de liniste si am asteptat soarele, care nu mi-a inselat deloc asteptarile.

Asa seri si dimineti am mai avut doar cand mergeam la mare la Navodari, pe cand plaja era pustie, marginita de o padurice de salcie salbatica. Am crezut ca le-am pierdut pentru totdeauna, odata cu avalansa de terase, blocuri si turisti galagiosi care au luat locul paduricii. Dar iata ca am regasit bucuria asta si stiu si unde sa ma intorc la ea.

Au avut si copiii lista lor de preferinte:

“Ne-a placut ca am mancat prostii”, “Ne-a placut ca am auzit valurile noaptea”, “Ne-a placut cum a dansat Cristi pe muzica veche”, “Ne-a placut ca am dansat toti impreuna” “Ne-a placut ca am stat toata ziua in apa”.

Am strans cortul cu regret, mi-am planuit sa revin, dar am sa cumpar totusi un cort care se monteaza mai usor.

Recomand oricui experienta pentru o noapte, doua, la inceput, pentru ca avem praguri de rezistenta la discomfort diferite, de regula.

Promit insa ca tot discomfortul, este umbrit de bucurie, de sentimentul de libertate, de liniste, de magia cerului plin de stele noaptea si bucuria rasaritului si a plimbarii pe malul marii pustii, dimineata la rasarit.

20264639_1605032879515878_8145298701066485448_n20258375_1605032682849231_7707573255636403349_n20258291_1605032706182562_1862841218503414318_n20264934_1605032916182541_3487344264774573972_n20258456_1605032822849217_3992245283480219930_n20258410_1605032769515889_616234775049690784_n20265102_1605032942849205_6699749997345061168_n