Nu pretind ca sunt informata, nici ca ceea ce am trait eu este o generalizare a modului in care sunt evaluati din punct de vedere medical sportivii, dar ma simt datoare sa povestesc intamplarea traita, pentru ca eu am fost ani de zile intre sportivii care au facut vizita medicala constant la centrul de medicina sportiva si de fiecare data cand ramaneam fara aer in timpul antrenamentului, mi se spunea „continua, daca evaluarea medicala e buna, nu ai sa mori de inima”.

Nu am murit, dar in contextul celor vazute la acelasi centru acum, cu ochii adultului, ma consider norocoasa. Si din pacate e tragic, ca nu sunt atat de norocosi toti sportivii. Iata, unii dintre ei, cad secerati pe teren si mor sub ochii neputinciosilor medici si colegi. Dar sa revin la poveste.

Baietelul meu a avut nevoie de o evaluare cardiologica in perspectiva practicarii unui sport si mi s-a spus ca singura evaluare acceptata este cea de la centrul de medicina sportiva. Cand auzi „ei sunt singurii care fac astfel de evaluari”, deja iti imaginezi centrul ca o nava spatiala superperformanta, cu doctori brici care sunt acolo sa contribuie la performanta sportivilor romani (ca inteleg ca tot pe acolo isi fac toti, ca pe vremea mea, vizita medicala). Ei bine….

Nu mai vorbesc despre stangacia administrativa a celor care au stabilit ca trebuie sa mergi in 3 birouri la 3 etaje diferite ca sa achiti o consultatie. Nici despre faptul ca am regasit in hol acelasi dulap cazut partial de acum 25 de ani. O sa va spun strict ce am patit cu doamna doctor de la cardiologie, cea care isi pune „bifa” de exemplu, pe siguranta de a alerga continuu timp de 90 de minute a unui fotbalist.

Am asteptat o ora pe hol. Ma rog, ea a venit dupa jumatate de ora dar s-a scuzat ca mai are cateva lucruri de facut. Intr-un final ne-a poftit in cabinet si cand am tras aer in piept sa-i spun ce nevoie avem, m-a oprit cam spunand: „Stati sa va lamuresc cu cateva aspecte ca sa nu avem discutii ulterior” . Si a vorbit vreo 10 minute continuu despre tot felul de aberatii legate de legalitatea centrului, despre inabilitatea ei profesionala de a consulta copii, despre lipsa aparaturii etc. Cand a inceput sa citeze din legislatia drepturilor omului si sa-mi spuna ca sunt inconstienta daca imi las copilul pe mana ei, am oprit-o si am iesit din cabinet cu copil cu tot.

M-am dus glont la secretariat unde mi s-a spus ca trebuie sa fiu diplomata cu doamna doctor daca vreau sa imi consulte baietelul. Mai apoi, oficial, am fost informata ca nu sunt prima sau singura patita, ca doamna doctor are probleme cu nervii, este proaspat externata de la spitalul de boli mintale si inca este in activitate pentru ca nu exista baza legala ca ea sa poata fi inlocuita.

Mi s-a spus ca s-ar putea lua masuri, doar daca reclama clientii. Clientii sunt sportivii, echipele de copii incepand de la 7-8 ani. Ma astept deja ca o parte numeroasa dintre ei sa fi facut plangere la colegiul medicilor….

Nu-i povestea mea tragica, pentru ca baiatul meu nu e sportiv de performanta si din fericire am obtinut chiar in acea zi un diagnostic de la un cardiolog pediatru minunat.

Am doar stetoscop, nu sunt pediatru, nu vreau sa consult si nu ma intereseaza ce problema aveti.

Dar e tragic pentru toti acei copii care stateau cuminti in sala de asteptare ore intregi, sa primeasca acceptul de a se epuiza pana la limita, pe drumul lor spre a tine drapelul romanesc in mana pe podium, ca va pot garanta ca la asta viseaza fiecare dintre ei. Si primesc un aviz de la un medic care mi-a spus ”am doar stetoscop, nu sunt pediatru, nu vreau sa consult si nu ma intereseaza ce problema aveti”.

Este tragic pentru cei din sistem, care stiu ca astfel de personaje ne evalueaza sportivii, ca se prevaleaza de baza legala si nu lupta sa ofere siguranta acestor copii.

Este tragic pentru noi, ca acceptam un astfel de tratament pentru ei.