Mădălina Gîdiuță

Blog Personal

Category: Educatie prin joc (Page 1 of 2)

Copilul care se joacă, învață!

invatarea prin joaca
• Când copiii se joacă, interesul lor este îndrumat de propriul instinct. Ei sunt determinați să rezolve problemele care formează mediul lor înconjurător, fizic și social.
• Când copiii se joacă, ei experimentează posibilitatea de a deveni mai flexibili în gândirea lor și în rezolvarea problemei. Procesul acesta este mult mai important decât rezultatul pe care îl obțin.
• Când copiii se joacă, ceea ce fac sau creează, de multe ori, exprimă ceva diferit. Ei reprezintă experiențele lor în simboluri. Jucându-se în acest fel, încep să gândească abstract.
• Când copiii se joacă, vorbesc mai mult. Ei folosesc cuvinte multe și vorbesc pentru o perioadă de timp mai lungă decât în alte situații.
• Când copiii se joacă cu obiecte, ei descoperă la ce pot fi folosite acestea. Ei învață proprietățile obiectelor și înțeleg mai bine folosința lor în mediul înconjurător.
• Când copiii se joacă, ei sunt devotați activității. Atenția lor nu poate fi schimbată ușor.

Adulții recunosc că jocul este esențial pentru dezvoltarea copilului. Este necesar precum odihna și mâncarea. Cei care au scris „declaratia drepturilor copilului” pentru națiunile unite au cuprins dreptul la joacă paralel cu drepturile la nutriție sănătoasă, la adăpost, ajutor medical și educație.
Materialele și echipamentul sunt importante, însă ele nu trebuie să fie prea complicate.Cel mai important lucru este acela că educatoarele, părinții și profesorii de orice fel să încurajeze jocul copilului fără că acesta să fie complicat.
Jocul însă nu este suficient, adulții trebuie să creeze condiții pentru că fiecare copil să învețe din propriile sale acțiuni, activități și observații. Trebuie, de asemenea, să li se vorbească despre caracterul oamenilor și lucrurile care îi înconjoară. Ei trebuie să fie încurajați pentru a învăța cât mai mult. Prin joacă, copiii ajung să înțeleagă realitatea și își creează noi feluri de a o aborda.

7 Jocuri de familie ce pot fi jucate oriunde

ce a fost bine, ce a fost rau

 

Vă amintiţi acele jocuri distractive şi familiare pe care părinţii şi copiii le joacă de generaţii, neavând nevoie de baterii sau echipamente? Sunt potrivite pentru această perioadă a anului când poţi rămâne blocat aşteptând să-ţi vină rândul, sau când eşti prins în trafic.

Bonus: ajută la dezvoltarea limbajului, memoriei şi a celorlalte tehnici de învăţare. (Nu trebuie să le spuneţi copiilor că acestea sunt jocuri educaţionale.)

 

  • 20 de întrebări

Un jucător se gândeşte la un obiect, spunându-le celorlalţi doar dacă este animal, plantă sau corp solid. Apoi ceilalţi jucători pun întrebări a căror răspunsuri pot fi Da sau Nu.

De exemplu, dacă obiectul este o maşină (de obicei corp solid). jucătorii vor întreba: “Este mai mare decât un calculator?” sau “Se poate mişcă?”. Rezultatul/ Obiectivul: Să afle răspunsul, utilizând mai puţin de 20 de întrebări.

 

  • Botticelli

Fiecare jucător interpretează rolul unui personaj cunoscut şi oferă că indiciu iniţialele numelui acestuia. Ceilalţi încearcă să ghicească numele/ identitatea acelei persoane, adresând întrebări specifice a căror răspuns poate fi DA sau NU. Primele întrebări pot fi unele generale precum: “Trăieşti încă?”. Jucătorul care interepreteaza de exemplu rolul lui George Washigton poate spune: “Nu, nu mai trăiesc”, fără a oferi nicio altă informaţie. Întrebările continuă până când unul dintre jucători ghiceşte persoană misterioasă.

Botticelli este un joc ideal pentru copiii mai mari care sunt familiari cu personajele istorice sau persoane din media. Jocul poate deveni mai greu folosind mai puţine indicii sau doar prima iniţială a numelui.

 

  • Categorii

Un jucător numeşte o “categorie” şi ceilalţi jucători numesc pe rând obiecte care aparţin acelei categorii. Aria poate fi largă precum “animale” sau restrânsă “tipuri de căţei”. În mod normal, aplauzele ţin ritmul astfel încât jucătorilor să nu le ia o veşnicie/ să nu le ia prea mult pentru a veni cu un răspuns. Categoria aleasă determina dificultatea jocului. Jocul continuă până când jucătorii rămân fără indicii pentru acea categorie.

 

  • Geografie

Fiecare jucător spune numele unui loc (oraş, stat, ţară, etc) care începe cu ultima litera a locului denumit de jucătorul de dinainte.

De exemplu: Primul jucător spune Spania. Al doilea jucător numeşte un loc care începe cu A, precum Austria. Al treilea jucător menţionează Australia. Jocul continuă atâta timp cât poţi numi un nou loc.

 

  • Fantomă

Un jucător alege o literă din alfabet. Fiecare jucător adaugă câte o litera care contribuie la formarea unui cuvânt pe care îl are în minte. Un jucător poate fi provocat dacă un alt jucător suspectează că litera adăugată nu face parte dintr-un cuvânt adevărat.

Recomandări: Jucătorii trebuie să evite completarea unui cuvânt. De fiecare dată când un jucător completează un cuvânt, acesta primeşte câte o literă din cuvântul FANTOMĂ. Odată ce jucătorul primeşte toate cele 7 litere ale cuvântului, acesta iese afară din joc. Dar acea persoană îi poate ajută sau provoca pe ceilalţi jucători.

De exemplu: Primul jucător începe cu litera C. Al doilea adaugă A. Cel de-al treilea adaugă S, gândindu-se la cuvântul CASETOFON. Cel de-al patrulea, gândindu-se la cuvântul CASEROLĂ adaugă E, uitând că a completat pluralul cuvântului CASĂ, şi anume CASE. Cel de-al patrulea jucător, pronunţând neintenţionat cuvântul, va primi litera F de la FANTOMĂ, dar rămâne în joc.

 

  • Geamantanul bunicii

Fiecare jucător începe cu aceeaşi propoziţie: “ I-am pregătit geamantanul bunicii şi am pus în el…”. Jucătorul completează propoziţia cu un cuvânt care începe cu litera A.

De exemplu: “ I-am pregătit geamantanul bunicii şi am pus în el un aligator.” Următorul jucător repetă propoziţia şi trebuie să adauge un cuvânt care începe cu litera B: “I-am pregătit geamantanul bunicii şi am pus în el un aligator şi o banană.” Pe rând fiecare jucător trebuie să-şi amintească ce au spus jucătorii de dinainte şi să adauge un obiect care începe cu următoarea litera a alfabetului.

 

  1. Ghicitori

Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe şi fiecare membru al echipei scrie o propoziţie pe o bucată de hârtie, o împătureşte şi o pune în bolul echipei sale. Unul din jucători alege o hârtie din bolul echipei adverse şi mimează un cuvânt, silabe şi alte indicii pentru a descrie frază.

Această mima dezvoltă abilităţile de comunicare nonverbală,  fiecare dintre jucătorii dând indicii nonverbale pentru a-şi ajută coechipierii să ghicească propoziţia corectă într-un timp limita dat. Jocul are câte reguli- de exemplu gesturile care descriu ce tip de propoziţie trebuie ghicită, mimarea cu ajutorul degetelor a unor ghilimele dacă vorbim despre un citat sau apropierea pamelor şi apoi deschiderea lor pentru a mima titlul unei cărţi. Formatul se poate deasemenea adapta.

Faţă de celelalte jocuri,(jocul) “Ghicitori” nu se poate juca în maşină, dar este un joc grozav de jucat la petreceri, odată ajunşi la destinaţie.

Pentru mai multe sugestii despre cum să petreci un timp de calitate jucându-te  accesează

Family Games — 6 Secrets for Making Them Fun.

JOC – De ce te apreciez?

Am găs20150303_164738 (1)it astăƒzi între fotografiile mai vechi, desenul Dariei în care scrie de ce mă iubește. Dacă ar fi fost după mine i-aș fi amintit că noi ne iubim orice ar fi și eventual ne prețuim pentru calitățile respective.

Dar genul acesta de joculeț în facem și noi la școală ocazional atât cu copiii, că sムle putem da șansa fie sムse autoevalueze sau sムîsi ajute colegii sムîsi identifice calităƒtile, cât și cu părinții, de regulムla sesiunile Școala Părintilor.

Știți ce am observat? Copiii sunt capabili să identifice mult mai repede calitățile părinților și motivele pentru care îi apreciază. Cred că asta se întâmplă pentru de noi părinții, de regulă suntem atenți să corectăm copiii, deci concentrați pe ceea ce greșesc, mai degrabă decât pe ceea ce fac bine, sau pe calități.

Recomand această activitate și acasă, nu doar la școală. Ne da ocazia să ne reamintim motivele pentru care ne apreciem unii pe ceilalți și un model important din care copiii vor învață că este bine să ne concentrăm pe calitățile celor din jur.

De asemenea, cred că ar fi bine să urmăriți cât de repede va găsesc ei calități și să învățați de la ei iubirea necondiționată și seninătatea cu care va apreciază calitățile.

 

De la şcoală spre un drum în viaţă

1082214_636094569743052_904535435_oV-aţi întrebat vreodată ce îi face pe absolvenţii de 3 facultăţi şi două masterate să nu îşi găsească de lucru? V-aţi întrebat de ce sunt atât de mulţi absolvenţi de facultate care profesează într-un alt domeniu de activitate? Sau cât de greu le-a fost să se adapteze? Şi ce fac cu cunoştinţele dobândite în 3-4 ani de facultate? Am auzit sfatul „Fă orice facultate şi vezi tu după aceea ce faci” de nenumărate ori. Şi totuşi, nu e frustrant să înveţi mii de pagini la facultatea de drept pentru ca apoi, la 30 de ani, să abandonezi meseria de jurist şi să fii orice altceva pentru că realizezi că asta nu e pentru tine? Am trăit asta eu şi probabil alţi mulţi absolvenţi şi mi-ar fi plăcut, acum, uitându-mă în urmă, să mă fi ajutat cineva, să nu fi pierdut atât de multă energie ca să termin o facultate care nu avea să-mi ajute la nimic. Cred că fiecare şcoală, publică sau privată, ar trebui să aibă nişte materii sau centre de interes care să se ocupe cu îndrumarea. Ar fi interesant ca şcolarul să descopere singur, ajutat de mentor, ce îi place, ce talent are, ce drum ar putea să aleagă în viaţă. L-ar scuti de multă suferinţă, pe el, pe părinţi, dar ne-ar ajuta şi pe noi, ca societate.

Primesc sute de CV-uri în fiecare vară de la oameni care au cu totul alte studii şi aplică pentru postul de educator. Vin la interviu în speranţa că, dacă vor avea noroc şi se vor angaja, vor învăţa pe parcurs. Dar de fapt sunt într-o căutare continuă a drumului. Dacă am încerca să construim un sistem în care să-i cunoaştem, în afară de competenţele lor la română şi matematică, dacă am reuşi să creăm un sistem în care ei să fie încurajaţi să se cunoască, să se autoevalueze, să înveţe să îşi caute drumul, ar fi minunat.

De asemenea, ar trebui să clădim în ei abilităţile de viaţă necesare – stimă de sine, flexibilitate, comunicare şi poate şi abilităţi de vânzare. I-am ajuta să se descurce chiar dacă vor să se angajeze în alt domeniu decât specializarea studiată.

Ar trebui să îi învăţăm că nu vor fi nişte rataţi dacă nu sunt premianţi la română şi mate. Pot fi mediocri, dar pot fi în schimb foarte creativi, buni desenatori, pictori, bucătari. Noi le arătăm doar o direcţie, restul sunt „prostii… pune mâna şi învaţă română şi matematică, dacă vrei să ajungi cineva”. Ştiu mulţi „cineva” care au fost olimpici la română şi matematică, după cum ştiu la fel de mulţi oameni de mare succes profesional care au avut alte abilităţi şi au fost suficient de norocoşi şi curajoşi încât să îşi urmeze drumul.

Dacă eşti părinte, sprijină-ţi copilul să afle cine este el, ce are special. Şi nu-l îndruma pe un drum pe care l-ai ratat pentru tine, spre un domeniu bănos sau la modă. La fel cum raţa este bun înotător şi vulturul bun zburător, aşa şi copilul tău are resursele sale proprii.

Dacă eşti profesor, ai toate instrumentele, ia fiecare elev în parte şi ajută-l să întindă aripile şi să îşi găsească drumul. Nu îi înghesui pe toţi pe culoarul subţire al românei şi matematicii. Astăzi nu mai este suficient. Ajută-i să se adapteze realităţii pe care o trăim. Creează activităţi interdisciplinare, în care să le arăţi nu doar cunoştinţe, informaţii, ci şi cum pot fi ele utile în viaţă.

Scris pentru revista “Business Woman”

CRABII SI CREVEȚII

Materiale necesare: cretă sau două corzi.

Reguli: Copiii trebuie doar să-l atingă pe adversar,nu să-i îmbrâncească.

Copiii se împart în două echipe de obicei fete și băieți: crabii și creveții. Aceștia se așează în picioare de o parte și altă a liniei de centru.

Fiecare echipă are trasată în propriul teren o linie după care nu mai pot fi atinși. La strigarea numelui unei echipe, aceasta trebuie să alerge după copiii din cealată echipă să-i atingă. Cel atins iese afară dacă așa s-a stabilit de la îînceput sau echipa care a fost numită primește 1 punct. Câștiga echipa în care rămân cei mai mulți copii sau puncte la sfârșitul jocului. Pentru a face jocul mai dificil poziția de plecare poate fi ddiversificată (șezând incrucișat, ghemuit, culcat înainte, cu fața sau cu spatele.

Acest joc dezvoltă: atenția, viteza de reacție și spiritul de echipă.

* Acest joc face parte din programul “Jocurile copilăriei” la Școala Primară Butterfly, Profesor Aura Georgescu

Jocuri ale copilăriei – Pisica și șoarecii

Materiale: cozi făcute din panglici sau alt material.

Reguli: Pisica trebuie să ia cozile soriceilor, fără să-i atingă pe aceștia.Ultimul șoricel este declarat “Șoricelul Campion”

Copiii iși pun câte o codiță și se desemnează o “pisică”. Aceasta aleargă după șoricei încercând să ia cât mai multe codițe. Ies afară din joc șoriceii care au rămas fără codițe. Ca să nu le mai ia codița șoriceii trebuie sa fie întodeauna cu fața la “pisică”.

Dacă grupul de copii este mai mare se pot desemna  doua “pisici”

Acest joc dezvoltă atenția, viteza de reacție și în mod special  rezistența.

*joc dezvoltat la Școala Butterfly în cursul orelor de mișcare și jocuri ale copilăriei, de D-na Profesoara Aura Georgescu

Colecția mea de ghicitori

Sunt zile in care m-aș juca cu copiii, dar nu mai am energie să mă ridic de pe canapea. Propun Macao, din nou, dar nu este mereu acceptat. Asa incât, diseara mi-am propus ghicitori. Să vedem ce iese.

Iată câteva idei de ghicitori:

  1. Ce obții dacă mulgi o vacă pe timp de cutremur?
  2. Ce e la fel de mare că un elefant, dar nu e la fel de greu?
  3. Cu cât mă vezi mai mult, cu atât nu mai vezi nimic. Ce este?
  4. Sunt copilul tatălui meu și al mamei mele. Totuși nu sunt fiul lor. Cine sunt?
  5. Ce trece prin munți și văi, dar nu se mișcă?
  6. Vecinul meu face greșeli, iar eu le șterg. Cine sunt?
  7. Cum poate un buzunar să fie gol, dar în același timp să aibă ceva în el?
  8. Dacă arunc o piatră albă în Marea Roșie, cum e piatră?
  9. Alerg, dar nu merg. Murmur, dar nu vorbesc. Sunt tot timpul în mișcare. Cine sunt?
  10. Ce e neagră când e curată și albă când e murdară?
  11. Cine își pierde capul dimineață, dar îl are din nou seară?
  12. Ce îți aparține, dar e folosit de mai mulți?
  13. Ce are față și două mâini, dar nu are brațe și nici picioare?
  14. Cum poți să ai de două ori mai mulți bani?
  15. Ce are gât, dar nu și cap?
  16. Ce trebuie să spargi pentru a-l putea folosi ?
  17. Toată lumea o are și nu o pierde niciodată. Ce este?
  18. Ce urcă și niciodată nu coboară?
  19. Ce are mână și degete, dar nu este vie?

 

Iată și răspunsurile:

  1. milkshake
  2. umbră elefantului
  3. întunericul
  4. fiică
  5. drumul
  6. radieră
  7. are o gaură
  8. udă
  9. apa
  10. tablă
  11. pernă
  12. numele
  13. ceasul
  14. îi pui în față oglinzii
  15. sticlă
  16. oul
  17. umbră
  18. vârstă
  19. mănușa

*articol inspirat din site-ul www.suntparinte.ro

Ce a fost bine sau rău astăzi?

ce a fost bine, ce a fost rau

 

 

 

 

 

O perioadă lungă de timp am exprimentat cu copiii un obstacol pe care îl are majoritatea părinților. La întrebările obișnuite: „Ce ai făcut la școală?” „Ce ai făcut astăzi?” „Ce ai mâncat?” răspunsul primit este de cele mai multe ori ”Bine” „Nimic” „Nu mai știu”.

Dacă sperați că întrebați ce a făcut și el să înceapă un răspuns de zece minute care să treacă prin activități, apoi prin meniu și așa mai departe, aveți așteptări nerealiste. Poate sunt câțiva copii cu înclinație spre comunicare, care vor povesti ce au făcut, dar la cei mai mulți dintre copii ne lovim de zidul „bine!” .

Eu cred că asta se întâmplă pentru că, spre deosebire de adult care trăiește foarte mult trecutul și viitorul,  copilul este complet conectat la prezent, așa încât spre seară, când el se joacă cu mami și cu tati, nu mai are disponibilitatea să se oprească din ce face că să-și amintească ce a făcut.

Cum fiecare problemă are o rezolvare, eu am găsit o cheie care deschide apetitul copiilor mei de a povesti de la școală cam tot ce vreau să aflu. Nu știu dacă ar funcționa cu copii foarte mici, dar cu preșcolarii de grupă mare sau școlari cred că este un instrument folositor.

Seara am creat un ritual în care stăm împreună și povestim toți, ce a fost bine , ce a fost rău și ce ajutor necondiționat am oferit (asta este opțional și depinde de valorile familiei) astăzi. Primul pas este disponibilitatea, dar pentru că ei sunt dornici să știe ce am făcut noi în timpul zilei, se lasă ușor prinși în joc tot timpul și așteaptă cu nerăbdare momentul. Evident, în jurul discuției, îi pot determina să povestească tot ce îmi doresc să aflu (ce ți-a plăcut să mănânci și ce nu…etc).

Cred că este un joc care apropie membri familiei, le oferă și lor minim acces la viața părinților din timpul săptămânii, îi ajută să înțeleagă de ce mami și tati sunt uneori obosiți și vă ajută să obțineți informații din timpul zilei mult mai ușor.

 

 

 

 

 

Idei de activități pe care să le facem cu copilul nostru acasă

Nursery teacher playing with the kids.Până la finalul grădiniței, copilul este dependent în organizarea timpului liber de prezența părinților pentru a putea realiza diferite activități.

Vârsta școlară, prin modificările pe care le înregistrează, permite copilului să aibă activități independente în timpul liber. Cu toate acestea este bine să nu uităm că fiecare copil are nevoie de prezența părinților săi nu numai în activitățile considerate necesare (cele de învățare, fiziologice), ci și în activitățile de petrecere a timpului liber.

 

Nu este suficient ca un părinte să își trimită cu conștiinciozitate copilul la școală în fiecare zi pentru ca acesta să aibă succes. Implicarea părinților în educația copilului, la școală și acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului și a vieții sale, în general.

Cercetările arată că un mediu familial care încurajează învățarea este mai important decât venitul părinților, nivelul educațional sau background-ul cultural. Implicarea activă în educația copilului transmite acestora un mesaj important: că părintele este interesat de activitatea copilului, iar școala este importantă. Copilul al cărui părinte se implică în educație absentează mai rar, se comportă mai bine, are performanțe școlare mai bune, accede la nivele mai înalte de educație.

Ca educatori, încurajăm părinții să construiască relații în familie jucându-se împreună cu copilul sau participând la crearea și inițierea unor jocuri distractiv-educative.

Iată câteva activități distractive pentru școlarii mici (din clasele primare), ușor de realizat și acasă:

AERUL NE PRESEAZĂ DE PESTE TOT  (15 minute)

AVEM NEVOIE DE:

–         carton lucios, cam cât o vedere;

–         un pahar;

–         apă.

ACTIVITĂȚI:

Se decupează cartonul. Se poate decupa și dintr-o cutie de cereale. Se umple paharul cu apă și se pune deasupra cartonul, presand cu atenție să facă priză peste tot.

CE OBSERVĂM:

Întoarcem paharul și observăm că, dacă luăm cu grijă mâna de dedesubt, apa nu cade, din contra, bucățica de carton rămâne acolo, ca un capac.

CE AM AFLAT:

Presiunea exercitată de aer de jos în sus asupra cartonului este mai mare decât presiunea exercitată de cantitatea de apă din pahar. Așadar, aerul exercită presiune din toate părțile …

PRESIUNEA EXERCITATĂ DE UN CORP DEPINDE DE SUPRAFAȚA DE SPRIJIN (20 minute)

AVEM NEVOIE DE:

–         o sticlă (care poate sta și pe dop);

–         plastelină.

ACTIVITĂȚI:

Se întinde plastelina cu mâinile pe masă. Se întoarce, pentru a folosi partea netedă. Se așază sticla întâi cu fundul pe plastelină, apoi cu dopul.

CE OBSERVĂM

Urmele lăsate pe plastelină au fost diferite ca adâncime; mai adâncă a fost urma lăsată de dop.

CE AM AFLAT

Atunci când punem sticla în picioare, suprafața pe care se sprijină sticla și se distribuie greutatea este mai mare decât atunci când așezăm sticla pe dop și aceeași greutate se concentrează pe o suprafață mult mai mică. Astfel se exercită o presiune mult mai mare.

IDEI DE EXPLORAT ÎMPREUNĂ

De ce nu se afundă în zăpadă schiorii? (suprafața mare de contact a schiurilor pe zăpadă nu lasă schiorul să se afunde în zăpadă)

ADJECTIVE JUCĂUȘE (30 minute)

Adjectivele nuanțează comunicarea. Acest joc îl poate face pe copil mai atent la adjective.

AVEM NEVOIE DE:

–         hârtie;

–         creion grafic;

–         dicționar pentru uz școlar;

–         carioci / creioane colorate/cerate.

ACTIVITĂȚI:

Adunați, împreună cu copilul, toate materialele necesare desfășurării jocului.

Vorbiți cu copilul despre mâini, apă, flori, cărți, căciuli, mănuși etc (puteți alege împreună cu copilul orice temă).

Îl puteți întreba, de exemplu: „Cum arată?”, „Ce poți să-mi spui despre?”

CUM NE JUCĂM?

  • Puneți copilul să scrie ca titlul „ Mâinile pot fi …”.
  • În partea stângă a foii de scris, puneți-l să scrie pe o coloană alfabetul.
  • Împreună gândiți-vă la adjective care pot descrie mâinile și completați alfabetul! (puteți consulta dicționarul)

Exemplu:

  1. aspre
  2. blânde
  3. curioase
  • Incurajați copilul să fie cat mai creativ, chiar dacă uneori adjectivul găsit poate fi caraghios!
  • După ce ați completat alfabetul (sau v-ați plictisit), alegeți, în secret, trei adjective din listă.
  • Desenați fiecare pe o foaie de hârtie mâini în baza adjectivelor alese.
  • Când ați terminat de desenat, ghiciți, pe baza desenului, ce adjective a ales celălalt!

CE ÎNCAPE ÎN VALIZĂ?  (30 minute)

Obiectiv: Joc distractiv care dezvoltă vocabularul și atenția.

CUM NE JUCĂM?

  •   Alegem împreună o literă;
  •  Cu litera stabilită căutăm pe rand obiecte care pot să încapă într-o valiză.
  •  Pierde jucătorul care nu mai găsește variante și trecem la o altă literă din alfabet.

    Exemplu:
  1. arici, ață, albină, arc etc.
  • Încurajați copilul să fie cât mai creativ!

 

 

13 întrebări cu răspuns surpriză pentru copilul tău

educatie prin joc 4Vrei să petreci timp amuzant cu copilul tău? Inspiră-te din întrebările de mai jos și vei primi câteva răspunsuri surpriză:

  1. La ce vârstă copilul devine adult? De ce crezi asta?
  2. Dacă ai fi invizibil o zi, ce ai face?
  3. Ce e cel mai greu când ești copil?
  4. Dacă ar fi să poți schimba o regulă la școală, ce ai schimba? Dar acasă?
  5. De ce ți se pare familia ta specială?
  6. Ești un prieten bun? De ce crezi asta?
  7. Ai trișa la un joc sau la un test școlar dacă ai ști că nu vei fi prins? De ce da, de ce nu?
  8. Dacă ai fi profesor și copiii nu te-ar asculta ce ai face?
  9. Care este locul tău favorit din lume?
  10. Care sunt 5 cuvinte care te descriu cel mai bine?
  11. Dacă te-ai întoarce în timp, când ai vrea să trăiești?
  12. Când te-ai simțit norocos în viața ta?
  13. Dacă ar fi să inventezi o regulă pe care să o urmeze toată lumea, ce regulă ai inventa?

 

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén