Mădălina Gîdiuță

Blog Personal

Category: guestposts

Cărţi iubite de copii – Scoala Butterfly – Gruffalo


,,Gruffalo” este o poveste în versuri pentru copii, scrisă de Julia Donaldson şi ilustrată de Axel  Scheffler. Tradusă în limba română de Florin Bican, ,,Gruffalo” a fost publicată în România de editura Cartea Copiilor, bucurându-se de un cuvenit succes.

Vezi continuarea pe: http://www.scoalabutterfly.ro/carti-iubite-de-copii/

 

 

 

 

De ce “urăsc” copiii școala?

Unii copii, uneori, declară supăraţi că ei urăsc şcoala. ,,Ura” unora este aşa de mare, încât inventează tot felul de trucuri ca să nu meargă la şcoală. Cel mai des se îmbolnăvesc subit: le e rău şi îi doare burta.Dimineaţa când trebuie să plece la şcoala se închid în baie şi acolo răman, spre disperarea părinţilor care au un program foarte strict.

Daca vrei sa afli de ce ,,urăsc” copiii şcoala rasfoiește pe pagina Școlii Butterfly articolul

De ce urâm școala?

 

* scris de Elena Dragomir – Profesor Pentru Invatamânt Primar la Școala Butterfly

 

Ce le mai citim copiilor noştri…”Ghici cât de mult te iubesc, de Sam McBratney”

Ghici cât de mult te iubesc, de Sam McBratney, cu ilustraţii de Anita Jeram

poza

„Iepuraşul Căstănuţă-cel-Mic, pregătindu-se să meargă la culcare, se apucă strâns de urechile nemaipomenit de lungi ale iepuraşului Căstănuţă-cel-Mare. Voia să fie sigur că iepuraşul Căstănuţă-cel-Mare îl ascultă.”

Aşa începe delicata poveste despre cei doi iepuraşi, Căstănuţă-cel-Mic şi Căstănuţă-cel-Mare, un text sensibil, pe care orice părinte îl poate citi copilului său, înainte de culcare sau cu altă ocazie. Plin de farmec şi însoţit de ilustraţii atrăgătoare şi delicate, textul poate fi o sursă de amuzament şi joc şi, prin urmare, o ocazie de a crea un moment foarte special între copil şi părinte. Căstănuţă-cel-Mare poate fi văzut atât în rolul tatălui, cât şi în rolul mamei, iar Căstănuţă-cel-Mic poate fi atât fetiţă, cât şi băieţel. Taţii vor fi foarte fericiţi, pentru că acesta este unul dintre puţinele texte în care se pot regăsi şi ei.

Iepuraşul cel mic îi arată părintelui său cât de mult îl iubeşte. Şi îl iubeşte cât poate el ajunge, dacă se ridică pe vârfurile picioarelor, şi până unde poate el sări, dacă îşi adună toate puterile. Dar iepuraşul cel mare are braţele mai lungi şi poate ajunge mai departe şi poate sări mai sus. Dacă e aşa, atunci micul iepuraş îl iubeşte până la Lună, iar iepuraşului cel mare…

„Ghici cât de mult te iubesc” poate fi o poveste perfectă pentru ritualul de culcare. Copilul cere să o audă seară de seară şi „te roagă el, din tot sufleţelul lui, să i-o citeşti de două ori”. Iar părintele, ori de câte ori ar citi-o şi oricât de bine ar învăţa-o pe de rost, se emoţionează de fiecare dacă, pentru că, în ultimă instanţă, este o poveste chiar despre el şi despre copilul lui. Pe scurt, cartea asta este despre dragostea dintre un părinte şi copilul său. Şi oricât de mult l-ar iubi copilul pe părinte, acesta îl iubeşte şi mai mult.

Mai mic (un an, doi sau trei) sau mai măricel (poate patru sau cinci), copilul va îndrăgi această poveste şi va asculta pe jumătate adormit sau, ca în cazul nostru, va ţopăi ca iepuraşul cel mic, va săruta ilustraţiile şi în cele din urmă va adormi fericit. Aşa de dragă îi este povestea.

Am citit aceasta carte de sute de ori şi ori de câte ori ajung la final, abia îmi reţin emoţia. Citiţi-le copiilor acest text şi arătaţi-le ilustraţiile. Vă asigur că nu veţi regreta decât, poate, că aţi descoperit-o aşa de târziu.

P.S. Dacă un copil este ceva mai măricel şi învaţă să citească, aceasta poate fi şi prima carte pe care va fi citit-o în viaţa lui. Şi ce bucurie ar fi, dacă aşa s-ar întâmpla!

 

 

*articol scris de Elena Dragomir, Invatator la Scoala Primara Butterfly

 

 

 

 

“Copilul meu nu minte niciodată!” Oare așa este?

copii spateAud des fraza asta spusă cu revoltă de către părinte, ca și cum minciuna copilului arată lipsa educației. Nu, asta înseamnă minciuna dar este interesant totuși să vedem de ce mint copiii.

“Ne este foarte greu să admitem faptul că elevii sau copiii noştri uneori ne spun minciuni. Noi, profesorii şi părinţii lor, i-am învăţat să nu mintă, le-am explicat ce este bine şi ce este rău, iar a admite că uneori copiii ne mint înseamnă că încercătile noastre de a-i forma au eşuat într-o oarecare măsură. Totuşi, copiii mint. Dar de ce?

La vârste mici, nu toate scornelile copiilor trebuie considerate minciuni.” Continuarea la

De ce mint copiii?

 

 

La ce vârstă să le spunem copiilor că Moş Crăciun este un mit?

mos-craciun-1Mai întâi să vă spun câteva întâmplări adevărate, iar apoi vom discuta despre întrebarea din titlu. Întâmplările sunt reale, în totalitate. Doar numele au fost schimbate, din motive evidente.

Radu avea opt ani când a venit acasă de la şcoală şi a întrebat-o pe mama dacă Moş Crăciun există. La şcoală, toţii copiii spun că Moş Crăciun nu există. Nici Moş Nicolae. Darurile sunt puse în ghetuţe de părinţi sau de bunici. Mama a negat cu vehemenţă. Bineînţeles că Moş Crăciun există. Şi Moş Nicolae există. Copiii de la şcoală nu sunt, poate, cuminţi şi de aceea Moşul nu vine la ei. Radu are mare încredere în mama lui. Părinţii l-au învăţat să nu mintă. Mama lui nu minte! Rămâne convins că mama are dreptate şi că Moşul există. Iar copiii de la şcoală sunt nişt răi! În zilele următoare Radu este bătaia de joc a întregii clase: un băiat aşa de mare mai crede în poveşti!… Radu e un prost, iar  mama  lui e o mincinoasă!… Copiii pot fi uneori atât de cruzi!

Luni de dimineaţă, toţi copiii povestesc ce le-a adus Moş Nicolae. Vine rândul lui Mihăiţă. El provine dintr-o familie cu educaţie puţină spre deloc şi cu bani şi mai puţini. La Mihăiţă Moşul n-a venit. Mama a zis că băiatul nici nu merită. Anul trecut, Mihăiţă a găsit în ghete o nuia. Mihăiţă are şase ani. E cel mai cuminte copil din clasă. E nefiresc de cuminte: nu se mişcă din bancă, nu se joacă decât dacă doamna învăţătoare insistă şi se joacă cu el, nu atinge jucăriile din clasă, nu vorbeşte cu nimeni. Este însă isteţ foc. Mihăiţă este, probabil, şi cel mai flămând copil din şcoală.

Marta nu a crezut niciodată în Moş Crăciun, nici în Zâna Măseluţă, nici în Iepuraşul de Paşte, nici în Moş Nicolae, nici în alte poveşti. Bunica ei i-a zis la un moment dat: ,,O să mergi la grădiniţă. Tu ştii că Moş Crăciun ăsta nu există!” A fost prima dată când a auzit Marta de Moş Crăciun. Înainte de a afla că Moşul ar fi putut exista, a aflat că el, de fapt, nu există. Înainte de a avea copii, Marta era convinsă că ea nu le va spune copiilor ei niciodată minciuna cu Moş Crăciun. Un mit creat de Coca Cola prin anii 1930, ca să facă nişte bani în plus! Azi, fetiţa Martei, Diana, are patru ani. Diana crede în Moş Crăciun, în Moş Nicolae, în Zâna Măseluţă şi în alte mituri şi poveşti. Marta nici nu mai ştie când şi cum a aflat copilul despre fiecare în parte. Dar crede că adevărul este uneori supraapreciat şi că bucuria pe care o simte Diana când primeşte daruri de la aceste personaje justifică orice minciună.

Sara a descoperit cu mirare într-o zi că Matei ştie că Moşul nu există. Copilul nu a plâns, nu i-a acuzat pe părinţi de minciună, nu s-a prefăcut că nu ştie adevărul. Când a venit vorba, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Matei s-a arătat preocupat să nu se dea nimeni de gol faţă de sora lui că Moşul nu ar exista. Sora este cu doi ani mai mică.

Fiecare are propriile experienţe şi convingeri în acestă privinţă. Iar decizia de a spune copiilor că aceste personaje nu există nu a fost niciodată uşoară. Unii se întreabă la ce vârstă ar trebui să le spunem copiilor adevărul. Nu există reţete, dar răspunul la această întrebare este uşor, deşi foarte vag.

Nu există o vârstă potrivită. Fiecare caz e diferit, fiecare copil e diferit, fiecare famillie e diferită. Există şi copii care ştiu sau înţeleg la un moment dat că moşul nu există, dar nu întreabă deschis pe nimeni dacă ceea ce ei intuiesc este adevărat. Nu întreabă pentru că nu vor să se despartă încă de fanteziile copilăriei. Alţii sunt aşa de grăbiţi ,,să se facă mari” şi să arate tuturor că au crescut, încât scrigă în gura mare, fără oprire, că moşul nu există, zdruncinând adesea  universul celor care încă mai cred.

În orice caz, atunci când subiectul apare, părinţii trebuie să îi trateze pe copii cu căldură, cu răbdare, cu înţelegere. Când copiii sunt supăraţi sau furioşi sau când ne acuză că i-am minţit, le putem spune că îi înţelegem, că au dreptul să fie supăraţi, dar că nimeni nu a vrut să îi facă să sufere. Copiii trebuie să ştie că sunt iubiţi şi acceptaţi, iar atunci când convingerilor lor se clatină, doar părinţii sunt cei care îi pot, cu adevărat, consola.

Articol scris de Elena Dragomir, Invatator la Scoala Primara Butterfly

sursa foto: www.iarna.totu.ro

Abordarea interdiciplinară

Multidisciplinaritatea are în vedere abordarea unei teme sau probleme din perspectiva mai multor discipline. De exemplu, un tablou de Nicolae Grigorescu poate fi discutat nu numai din perspectiva istorie artei, ci și a istoriei României sau a istoriei religiilor.

Învățarea care are în centrul său o abordare transdisciplinară depășește limitele disciplinelor școlare, fiind totodată legată de mai multe discipline școlare. Este o învățarea autentică, propune noi perspective și este preocupată de chestiuni de interes pentru societatea actuală. Mi departe poti citi pe…

O abordare interdisciplinară a educației

 

Andreea ne învață – Pâinea

Brickhouse-Bread-014Nu știu voi , dar eu când simt miros de pâine caldă îmi vine apă in gură la gândul pâinii pe care o făcea bunica în vatră. În ziua de făcut pâine aveam un adevărat ritual. Începeam prin păzirea aluățelului care era făcut de seara și lasat la uscat până a doua zi, dacă îl prindea puțin și soarele era perfect. Mamaie frământa aluatul, apoi îl lăsa la dospit exact cât aduceam lângă cuptor lemne și coceni ce urmau să asigure o coacere uniformă pâinii nostre. Aluatul se porționa și se băga în cuptor. Urma momentul adevărului. Scotea pâinea din cuptor o bătea pe fund de cenușă, o așeza bucată lângâ bucată și o învelea.

Vă e clar că toate mesele din ziua respectivă constau în câte o bucată din acea pâine cu gust inconfundabil.

 

Să recapitulăm ingredientele pe care le foloseau bunicii noștri: făină, apă, sare, drojdie sau aluățel.

 

Astăzi, pâinea din supermarketuri conține până la 34 de aditivi alimentari. WOW cam mulți nu?

Printre acesti aditivi se află: E924, E514, E 327, E297, E 330, grăsime vegetală hidrogenată, E 282, E 200. Dar de ce oare au trecut producătorii de la o rețetă atât de simplă la una cu atâtea adaosuri? Sau de ce pâinea neagră are doar 1 % făină neagră iar restul făină albă și coloranți? O parte dintre motive ar fi îmbunătățirea aspectului, a gustului sau prelungirea termenului de valabilitate.

În continuare găsiți explicați aditivii menționați mai sus.

E924 – S-a demonstrat științific că în cantități mari bromatul de potasiu poate provoca stări de greață, vărsături și diaree. Mai mult decât atât, testat pe animale, acest aditiv poate duce la provocarea cancerului.

E514 – Sulfatul de sodiu este un aditiv alimentar obţinut prin extracţie din diferite minerale sau prin sinteză chimică. Sulfatul de sodiu este utilizat în principal la fabricarea detergenţilor, hârtiei şi ca aditiv alimentar. Sulfatul de sodiu nu este considerat un compus cu efecte secundare grave, însă în diferite cazuri poate produce greaţă, vomă, diaree, crampe abdominale şi poate irita mucoasele tractului digestiv.

E327 – Efectele adverse ale lactatului de calciu sunt stările de hipercalcemie şi insuficienţă renală.

E297 – Cantitatea de acid fumaric prezentă în alimente nu este considerată a fi suficientă pentru a produce efecte grave asupra sănătăţii noastre, însă pe măsură ce numărul de alimente procesate creşte cantitatea de acid fumaric ingerată urmează acelaşi trend. Germania a atras atenţia comisiei de evaluare a aditivilor ca E297 produce probleme grave atunci când este folosit ca şi conservant în hrana viţeilor. Acidul fumaric a afectat muşchiul cardiac şi rinichii viţeilor şi în anumite cazuri a produs chiar decesul acestora.

E330 – Acidul citric este unul dintre cei mai folosiţi aditivi alimentari. Chiar dacă se găseşte în cantitate mare în citrice, nu trebuie confundat cu acidul citric găsit în alimente. E330 alimentar nu este obţinut din citrice, ci sintetizat. Amestecul obţinut este apoi filtrat şi tratat cu hidroxid de calciu şi acid sulfuric. Acidul citric poate fi folosit în alimente ca acidifiant sau ca aroma “naturală”. El este considerat a fi un aditiv foarte sigur şi, din aceasta cauză, nu s-a stabilit doza maximă ce poate fi adăugată în alimente, producătorii de alimente fiind singurii care decid ce cantitate de acid citric folosesc. Lipsa unei legislaţii care să impună o limita maximă admisă per kilogram de aliment a dus la folosirea acidului citric în aproape toate alimentele, în cantităţi exagerate, scopul fiind acela de creştere a termenului de valabilitate. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Alte efecte ale consumului de acid citric din alimente sunt: iritarea mucoaselor, voma, balonare, greață, intoleranță, diaree şi crampe abdominale.

Grăsimea vegetală hidrogenată – Hidrogenarea reprezintă adăugarea de atomi de hidrogen la moleculele de grăsimi și are rolul atât de a prelungi durata de viață a produsului, împiedicând oxidarea, cât și de a transforma consistența grăsimilor în una solidă. Consumul de grăsimi vegetale hidrogenate poate cauza reacții alergice, boli cardiovasculare, obezitate, creșterea colesterolului.

E282 – Propionatul de calciu este un aditiv alimentar utilizat în industria alimentară pentru extinderea termenului de valabilitate. Efectele acestui aditiv alimentar asupra organismului este iritarea mucoaselor sistemului digestiv. Acest efect este reversibil. În plus, propionatul de calciu poate produce în anumite cazuri alergii, intoleranţe și eczeme.

E200 – Acidul sorbic este un conservant alimentar sintetic ce se prezintă sub formă de cristale albe. Acest aditiv alimentar este un acid slab ce este folosit pentru extinderea termenului de valabilitate al produselor alimentare. Acidul sorbic se găsește în mod natural în diferite fructe, dar cel prezent în alimente este sintetizat chimic.
Nu trebuie confundat cu acidul ascorbic sau vitamina C!
Prea puține persoane se uita pe eticheta cu ingrediente de pe ambalaje dar mai ales al pâinii. Te provoc ca data viitoare când mergi la cumpărături să faci acest lucru. Vei descoperi că acest aliment de bază, conține chiar și peste zece ingrediente.

 

Noi, la Butterfly, pentru că ne interesează alimentația celor mici, chizitionăm pâine, de la o fabrica mică, cu termenul de valabilitate de două zile. Astfel avem grijă ca adaosurile nesănătoase din pâine să nu existe.

sursa foto quaysnews.net

Andreea ne învață – Brânza topită

pasta-branza-680x420

 

Când mă gândesc la copilărie îmi aduc aminte cum mergeam cu bunica mea la câmp, la o zi de muncă pentru ea, dar de distracție pentru mine.  La ora prânzului ne așezam în țărână, iar pe un prosop făcut chiar de ea, scotea din sacoșă câteva bunătăți ce urmau să ne țină de foame până seara, când ajungeam acasă. Printre ele se afla și nelipsita bucată de brânză din care tăiam iute o felie, o așezam pe pâine și savuram fiecare înghițitură.
Cu timpul, locul feliei de brânză l-a luat o pastă, cam cu același gust, cunoscută sub denumirea de „brânză topită”, bună de altfel, ușor de întins și de menținut pe pâine în comparație cu telemeaua clasică.
Dar cum ne-am obișnuit în ultimul timp că majoritatea alimentelor cumpărate să fie pline de adaosuri alimentare nu foarte sănătoase, vom trage cu ochiul la ce conține brânza topită comercializată de mai multe firme pe care le găsim cu ușurință la magazinul de la colțul străzii.
Pe etichetă regăsim menționate: brânzeturi din lapte pasteurizat sau lapte degresat reconstituit, lapte praf, unt, smântână praf, săruri de topire (E 339, E450, E452), E331, E330, sare.
Acum să aflăm mai multe despre aceste „E-uri” care nu sunt tocmai puține când ne gândim la sănătatea noastră și a copiilor noștri.
E339, E450 și E452 (fosfat de sodiu, disolfați și polifosfați)  – produși sintetici din carbonaţii respectivi şi acid fosforic. Aceștia dezechilibrează balanţa calciu-fosfor și împiedică fixarea calciului în oase.

E331 (Citrat de sodiu) – săruri de sodiu ale acidului citric. Aceste substanţe se găsesc în mod natural în organism, fiind substanţe ce participă la diverse reacţii metabolice. Citraţii de sodiu sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome. Industrial se obţin din melasă, cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus.
Efecte ale consumului de E331- greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie.
E330 – Acidul citric este unul dintre cei mai folosiţi aditivi alimentari. Chiar dacă se găseşte în cantitate mare în citrice, nu trebuie confundat cu acidul citric găsit în alimente. E330 alimentar nu este obţinut din citrice, ci sintetizat. Amestecul obţinut este apoi filtrat şi tratat cu hidroxid de calciu şi acid sulfuric.
Acidul citric poate fi folosit în alimente ca acidifiant sau ca aroma “naturală”. El este considerat a fi un aditiv foarte sigur şi, din aceasta cauză, nu s-a stabilit doza maximă ce poate fi adăugată în alimente, producătorii de alimente fiind singurii care decid ce cantitate de acid citric folosesc.
Lipsa unei legislaţii care să impună o limita maximă admisă per kilogram de aliment a dus la folosirea acidului citric în aproape toate alimentele, în cantităţi exagerate, scopul fiind acela de creştere a termenului de valabilitate.
Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Alte efecte ale consumului de acid citric din alimente sunt: iritarea mucoaselor, voma, balonare, greață, intoleranță, diaree şi crampe abdominale.
Când te gândești că în doar 10 minute poți realiza cu doar câteva ingrediente și fără nici un aditiv alimentar o pastă de brânză de te lingi pe degete, mult mai sănătoasă decât cea din comerț.

La Butterfly, pentru că noi considerăm alimentația fiind parte importantă a menținerii sănătății, nu folosim conserve, mezeluri și nici brânză topită, ci avem rețete proprii cu ajutorul cărora înlocuim aceste alimente.

 

Vă sugerăm să încercați rețeta noastră de cremă de brânză:

– se amestecă brânză telemea de vacă/ oaie/ capră cu unt, NU margarină, și, opțional, cu brânză proaspătă de vaci;

  • se freacă până devine o pastă cremoasă;
  • se poate adauga după gust sare, mărar, ardei, castravete, ceapă, măsline sau orice alt ingredient pe care îl preferați;
  • se întinde pe pâine și gata gustarea sănătoasă și sățioasă!

 

Nu uitați că alegerile, pe care le faceți în materie de alimentație, se vor răsfrânge, în timp, asupra sănătății dumneavoastră. Cea mai mare schimbare în bine pe care o puteți face este să începeți să gătiți, ceea ce înainte cumpărați de la supermarket. Poate nu veți reuși în proporție de 100%,  dar vă recomandăm într-un procentaj cât mai mare și vă garantăm că veți observa imediat efectele benefice asupra sănătății voastre și a copiilor.

 

 

Articol semnat de Andreea Ion, Director Executiv al Școlii Primare Butterfly și specialist în nutriție.

 

 

Sursă de documentare: www.cesamancam.ro; sursă foto: www.gourmandelle.com

Andreea ne învață – Șnitele Prăjit vs. Copt

snitele

 

Deliciosul șnițel, azi arhicunoscut și savurat ca fiind autentic vienez, șnițelul, ca atâtea alte produse consumate de cosmopolita capitală, își pierde originile în negura timpului, pe întinsele ținuturi ale monarhiei austriece.

Sunt chiar voci care spun că mareșalul Radetzky a adus rețeta cu el, ca suvenir din Milano, de unde a fost alungat la 1848.
Cert este că preparatul s-a bucurat de succes și a fost adoptat cu entuziasm de austrieci . Deja la 1900 se vorbea despre el ca despre ” șnițel vienez”. Ca orice alt preparat iubit, șnițelul este un clasic, dar fiecare îl reinterpretează, fie că e “chef” renumit,  fie că e gospodină (pricepută sau mai puțin pricepută) la ea acasă.

Cum se prepară simplu un șnițel de curcan vezi în continuare:
Pieptul de curcan feliat se bate, indicat este să pui o folie alimentară pe el înainte pentru a nu se împrăștia. După se adaugă sare și opțional piper.
Avem nevoie de un recipient în care punem făină, încă unul pentru ouă bătute și un al treilea cu pesmet.
După ce tăvălim bucata de curcan prin cele trei recipiente, în ordinea menționată mai sus, o punem într-o tigaie cu ulei încins. Se repetă operațiunea până la terminarea bucăților de curcan. ET VOILÀ! Parcă și simțim istoria cum se plimbă pe limba noastră!  

La prima vedere toate ingredientele sunt inofensive dar dacă ne uităm mai atent, parcă uleiul încins nu este tocmai ce ne dorim pentru o dietă sănătoasă.
De ce?
Uleiul încins este un adevărat dușman pentru alimente deoarece elimină substanțe cancerigene. Prăjirea este una dintre cele mai folosite metode de preparare a diverselor alimente dar din păcate și una dintre cele mai periculoase pentru organism. Prăjirea devine periculoasă datorită faptului ca produce o serie de substanțe cu potențial cancerigen, de tipul acrilamidei, și glicidamidei.
Acrilamidă este o substanță foarte toxică, al cărei consum este acceptat de Organizația Mondială a Sănătății doar în cantități foarte mici, de nivelul microgramelor. Din păcate, alimentația omului modern, mai ales a celui care preferă meniul de tip fast-food, depășește de aproape zece ori doza admisă a acestei substanțe. Acrilamidă contribuie la creșterea cantității radicalilor liberi și la distrugerea ADN-ului.
Glicidamida este considerată tot o substanță cancerigenă, care se eliberează prin prăjirea alimentelor, mai ales atunci când se depășește pragul de temperatură admis. Studiile recente arată că atunci când uleiul folosit la prăjire depășește temperatura de 120 grade Celsius, devine deosebit de nociv.
Recomandarea cea mai bună ar fi aceea de a renunța la prăjeli și de a găsi alte modalități de a prepara alimentele.

Deci cum facem șnițelele?
Pregătirea cărnii este la fel ca în cazul prăjirii doar că tigaia este înlocuită cu o tavă pe care este pusă foaie de copt unsă cu puțin ulei. Se pune carnea pe tavă iar apoi se unge cu încă puțin ulei.
O băgam la cuptor iar rezultatul este foarte apropiat de clasicul șnițel prăjit.

Nu e așa că pentru o viață sănătoasă nu trebuie să renunțăm la nimic ci doar să reinterpretăm?!

 

SURSA: www.sanatate.unica.ro

www.retete-mancare.com

 

Andreea ne învață să mâncăm sănătos – Pate de ficat Conservă vs. Homemade

patedecasa-642x336

O parte dintre noi am crescut cu pateul de ficat pe pâine, gustare ce reprezenta o masă pe care o puteai lua repede și fără a sta să gătești.

Dar oare v-ați întrebat ce conține acea conservă de pate? Am luat întâmplător de pe raftul unui magazin o conservă de pate de ficat de porc. Aceasta conține: apă, ficat de porc 30%, slănină, amidon de cartofi, mix de condimente (ceapă, lapte praf degresat, extract de coriandru, conservant E200, E270, condimente), sare amestec (sare, conservant: nitrit de sodiu), proteină animală de porc, proteină vegetală de soia, agent de îngroșare: caragenan, colorant: carmin.

Acum că știm denumirea tuturor componentelor, le vom lua pe rând pe cele care nu ne sunt tocmai familiare și sperăm că vor deveni tot atâtea motive să vă convingem să nu mai includeți în alimentația voastră și, mai ales, a celor mici, pateul de ficat din comerț.

E200 – Acidul sorbic este un conservant alimentar sintetic ce se prezintă sub formă de cristale albe. Acest aditiv alimentar este un acid slab ce este folosit pentru extinderea termenului de valabilitate al produselor alimentare. Acidul sorbic se găsește în mod natural în diferite fructe, dar cel prezent în alimente este sintetizat chimic.

Nu trebuie confundat cu acidul ascorbic sau vitamina C!

Gradul de toxicitate este redus.

E270 – Pană de curând acidul lactic era privit doar ca un compus inutil, rezultat în urma reacțiilor metabolice, însă s-a descoperit că acesta ajută organismul să producă energia necesară și că este dăunator doar atunci când se acumulează în cantitate mare la nivelul mușchilor, producând senzația de oboseală.

E270 este foarte des folosit în industria de prelucrare a cărnii ca dezinfectant al carcaselor de animale, metodă ce a devenit foarte controversată și care a dus, în anumite cazuri, la interzicerea importului de carcase tratate în acest mod.

În anumite situații acidul lactic poate produce reacții alergice ca mâncărimi, inflamarea limbii și a mucoaselor, respirație greoaie, secreții nazale, favorizează subțierea smalțului dentar și apariția cariilor. Cei mai expuși sunt copiii, aceștia fiind cei mai mari consumatori de dulciuri cu conținut ridicat de acid lactic.

Alimentele ce conțin E270 nu trebuie consumate de bebeluși și copii mici pentru că ei nu dețin echipamentul enzimatic necesar metabolizării acestuia.

E250 – Nitritul de sodiu este un conservant artificial ce se folosește în industria alimentară pentru inhibarea bacteriilor și pentru intensificarea culorii produselor din carne (culoarea roz a mezelurilor scumpe și a produselor din carne afumată).

Nitritul de sodiu este un conservant eficace datorită puternicului caracter oxidativ ce poate duce la distrugerea materialului genetic al celulei bacteriene.

E250 este interzis în Norvegia, Suedia, Canada și parțial în Germania.

Nitritul de sodiu este o substanță ce poate produce cancer din cauza interacțiunii acestuia cu proteinele din alimente. Această reacție duce la formarea de nitrozamine. Nitrozaminele sunt considerate ca fiind compuși cancerigeni.

Caragenanul – este o substanță ce se găsește în mod natural în alge roșii și este folosit ca emulsificator, stabilizator și ca agent de îngroșare (E407).

Pentru a putea fi folosit ca aditiv alimentar, caragenanul este extras din algele de mare comestibile, prezente în Oceanul Atlantic.

Caragenanul afectează grav sistemul digestiv producând ulcer, cancer de colon și inflamarea mucoaselor intestinale. Are acțiune anticoagulantă și este toxic pentru rinichi și ficat.

Carminul – este un colorant roșu strălucitor produs din insecte uscate și  zdrobite, de obicei, coșenilă sau coșenilă poloneză. Deși în principal este o vopsea roșie, se găsește în multe alimente care sunt roșii, roz, violet.

Se poate găsi și sub următoarele denumiri: coșenilă, acid carminic, carmin, E120 și roșu natural 4.

Este considerat un aditiv alimentar natural. Culoarea roșie provine de la acidul carminic pe care  gândacul îl produce pentru a  se proteja împotriva altor insecte. Pentru a obține produsul final, această soluție de acid carminic este apoi tratată cu substanțe pe bază de aluminiu.

Aproximativ 70.000 insecte sunt necesare pentru a face 250 g de carmin.

Deși au fost raportate foarte multe cazuri de reacții alergice la acest aditiv, utilizarea acestuia nu este interzisă în UE.

Carminul nu este recomandat în alimentația copiilor pentru că poate produce hiperactivitate și deficiențe de concentrare. Poate produce astm, alergii, rinite etc.

Andreea Ion, Directorul Operațional al Școlii Butterfly, este și specialist în nutriție. Pe cunoștințele ei ne bazăm când concepem meniul celor trei gradinițe și al școlii Butterfly. Multe din preparatele care se găsesc în comerț sub formă de conservă, noi preferăm să le pregătim în bucătăria proprie, chiar dacă acest lucru implică un efort suplimentar. De exemplu, pateul de ficat îl preparăm astfel:

– fierbem ficatul împreună cu morcovi, le scurgem și le punem în blender,

– separat se înăbușă ceapa și se adaugă și ea în blender,

– se adaugă sare, piper și nucșoară,

– se amestecă până devin o pastă fină.

Nu e așa că e simplu?!  Și atunci de ce să nu preparăm pateul de ficat în bucătăria proprie atunci când cel comercializat vine la pachet cu o grămadă de adaosuri nesănatoase?

Poftă bună!

Sursă informații:  www.cesamancam.ro / foto: www.parintialtfel.ro

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén