Performance

Orice pas in antreprenoriat vine pentru mine la pachet cu intrebari de genul: merita sa lucrezi pentru tine? Castigi bine? 

Raspunsul la ambele intrebari este subiectiv … depinde de asteptari, depinde de cine esti … Poti sa fii un Mercedes plin de viteza si precizie, uns bine si care isi urmareste scopul intocmai ca o masina germana, dupa cum poti fi un trabant care (desi tot masina germana) se mai poticneste, mai tuseste un pic, mai are nevoie de cate o pauza …

Pentru Trabant drumul este mereu mai lung si mai greu 🙂

Experienta mea de multinationala vs experienta de antreprenor arata cam asa:

  1. Ca angajat ai o feliuta taiata cu precizie in afara careia nu misti. Vrei sa muti trei cutii … anunti la departamentul de mutat cutii si vine responsabilul cu mutat cutii, nu le muti de capul tau. Daca esti antreprenor (mai ales la inceput) … le muti de nu te vezi. Vopsesti gardul, angajezi, maturi, faci incasari (daca ai ce incasa), cumperi tu (sa fii sigur ca nu se fac cheltuieli inutil), imparti flyerea … ma rog, esti multitasking. Nu iti permiti nici un responsabil de nici un fel, angajezi doar specialistii fara de care nu te descurci.
  2. La firma care nu-i a ta, vineri cand ai incuiat usa in spatele tau, ai lasat incuiate toate problemele de la birou. Daca esti antreprenor, nu iti permiti. Nu mai tarziu de azi noapte pe la ora 23 am incercat o vanzare pe mesaje. Pur si simplu nu te poti abtine, pentru ca stii cate lucruri depind de asta.
  3. Ziua de salariu … la angajat e o bucurie, in antreprenoriat e centrul universului. Totul se raporteaza la asta. Cateva zeci de familii (in cazul meu) depind de tine, deci nu iti poti permite sa ajungi in ziua de salariu fara bani.
  4. Mandria … angajatul (cel putin in multinationala) are o apartenenta, o cultura organizationala puternica care ii impinge de la spate. Antreprenorul, trece prin multe etape. Mai intai umil, apoi mandru pe genul “aia de la multinationale sa comenteze cand or da ei salarii”….si mai apoi, la maturitate, umil din nou, o umilinta matura.
  5. Angajatul de multinationala are o umbrela mare deasupra capului, un sistem bine pus la punct care ofera in primul rand siguranta. Antreprenorul traieste in jungla, o jungla unde isi ascute bine mintea sau pierde oportunitati.

Una peste alta, cu plusuri si minusuri, cred ca alegerea este personala, viata de angajat nu e usoara insa cea de antreprenor nici atat. As face mereu, din nou si din nou, doar ce ma face fericita! Banii, daca sunt obtinuti cu eforturi colosale, nu reprezinta un succes din punctul meu de vedere, cel putin!