Inca de pe vremea cand administram un sediu de afterschool, am o neintelegere profunda si o frustrare legata de temele scolare ale copiilor. Nu am inteles niciodata de ce ajunge un copil de 7 ani sa scrie in banca pana la 5-5.30. Cine stabileste asta si cu ce drept? Are dreptul invatatorul sa decida ca viata elevilor lui, timp de 5 zile din saptamana, poate fi atat de dezechilibrata? Are el dreptul sa ia din celelalte nevoi ale copilului? Din nevoia de joaca, de autonomie, de miscare?

Temele scolare sunt un subiect „greu” de mult timp. Sunt profesori, parinti si formatori care sustin ca nu ar trebui sa existe teme deloc. Tabara cealalta sustine contrariul.

Am citit o serie de metastudii facute pe esantion mare de elevi, m-am sfatuit cu oameni valorosi care sunt implicati in educatie de multi ani si au un cuvant de spus  si mi-au ramas in minte cateva lucruri care cred ca merita impartasite:

  • multi profesori nu realizeaza ca nu doar ei sunt educatorii copilului ci doar o parte, chiar daca importanta, in acest puzzle. Elevul este un individ care se dezvolta, iar viata si educatia lui presupun timp important dedicat si altor lucruri in afara de studiul scolar;
  • multi profesori considera propria experienta de predare suficienta pentru procesul educational. Nu realizeaza ca au nevoie de formare si deschidere continua pentru a atinge excelenta in lucrul cu copiii;
  • la nivel de scoala nu exista o politica coerenta comuna in privinta temelor scolare;
  • scolile sunt influentate de presiunea parintilor. Scoala ar trebui sa fie un facilitator in educatie, dar sa aiba o politica proprie bine conturata. Ce vreau sa spun este ca, scoala ar trebui sa stabileasca o cantitate de teme iar daca exista copii cu nevoi sau opotunitati dincolo de media elevilor, sa faciliteze accesul acestora la adaptare sau performanta.

Iata cum mi-a explicat profesorul Constantin Lomaca ca ar trebui stabilita tema scolara a copiilor:

Scoala ar trebui sa faca un calcul simplu: timpul de stat la scoala + timpul pe transport + orele necesare de somn + masa + spalatul, etc , se aduna si se vede cat mai ramane din 24.

Apoi restul se imparte intre cat crede scoala ca este nevoie pentru activitati extra scolare plus cat se considera ca fiind necesar pentru activitati familiale acasa sau in societate, iar restul de timp saptamanal (deocamdata doar cele 5 zile) se compara cu cate ore au copiii a doua zi. De aici se deduce si hotaraste cam cat este realist sa se aloce temelor. Astfel, se ajunge cam la maxim 2 ore pe zi la varsta 10-14 ani (nivelul gimnazial de studiu).

Dl. profesor mi-a explicat ca in toate scolile mari din lume se tine cont de astfel de calcule, pentru a asigura echilibrul in viata copilului, care trebuie sa pastreze pentru a creste armonios: sanatatea, relaxarea, bucuria si timpul pentru joaca, bucuria si curiozitatea de a studia.

De asemenea, exista multe studii care arata cum se face evaluarea eficientei temelor. Pentru ca, ar trebui ca scoala sa stie daca e mai eficient ca un elev sa aiba 1 ora sau 4 ore de teme pe zi si de ce natura ar trebui sa fie (memorare, repetitie sau proiecte si argumentare). Masurarea eficientei se poate face la nivel de scoala, insa trebuie initiativa si rabdare.

Se  pot lua doua clase sau mai multe de abilitati similare (daca asta nu este posibil atunci e mai complicat caci trebuie calculat calculata intai diferenta initiala apoi comparate diferentele) iar uneia prin rotatie i se dau teme la jumatate din timp dacat alteia. Ideal ele ar trebui sa aiba acelasi profesor. la sfarsitul modulului sau unitatii de lucru (sa zicem 6-10 saptamani) se da un test comun care evalueaza “Obiectivele” cursului/ materiei.

Obiectivele reprezinta o alta problema delicata a sistemului romanesc care este aproape exclusiv concentrat pe continuturi (de aceea sunt atat de multi romani care stiu capitale, munti, ape, integrale, legea lui Ohm, etc insa sunt incapabili sa dicearna intre validitatea a doua demonstratii sau sa justifice cu argumente puncte de vedere si multe altele).

Astfel apar acele diferente uriase intre sistemele de educatie si mirarea fara de copii din Finlanda de exemplu care au foarte putine teme si totusi rezultatele lor la evaluarile PISA sunt net superioare. Diferenta este ca in sistemele performante de invatamant, copiii sunt pregatiti sa gandeasca, sa evalueze, sa aleaga intre optiuni, sa aiba initiativa. Ei nu invata sub presiunea fricii sau rusinii.

Sunt oare scoli in Romania care fac astfel de studii sau care au o politica centralizata si coerenta in privinta temelor? Scoli in care profesorii sa se coordoneze acelorasi obiective comune ce tin exclusiv de binele holistic al copilului?DSC_0328

 

 

 

 

Resurse:

http://www.nea.org/tools/16938.htm

http://www.independent.co.uk/news/education/education-news/q-how-much-time-should-be-spent-on-homework-a-70-minutes-at-most-every-day-10142120.html

http://www.alfiekohn.org/homework-improve-learning/

http://www.smh.com.au/national/education/six-hours-a-week-australian-students-record-increased-homework-hours-20141213-126elq.html