Madalina Gidiuta

Blog Personal

De ce dorm copiii la pranz la gradinita

Somnul de pranz este un subiect in privinta caruia, spre surprinderea mea, exista un soi de disputa permanenta intre o parte dintre parinti si Gradinita.

Sunt parinti care considera ca obiceiul somnului de pranz este doar un element implementat strict in scopul unei pauze pe care o fac educatoarele spre beneficiul lor si astfel sustrag copilul de la un program animat in timpul caruia ar putea sa invete lucruri noi.

Noi credem cu tarie ca somnul de pranz, ajuta atat copiii cat si adultii. Ca atare mentionez in continuare motivele pentru care regula somnului de pranz exista in Gradinita Butterfly si probabil in general in gradinite:

  • Prin somnul de pranz se reduce hiperactivitatea si anxietatea. Noi am incercat la gradinita sa inlocuim somnul de pranz cu activitati, in anii trecuti, pentru copiii de grupa mare. Am observat o tendinta de hiperactivitate a copiilor, lipsa de rabdare si diminuarea semnificativa a atentiei in perioada activitatilor de dupa amiaza. Copiii au, la fel ca si adultii, curbe de efort. Oricat ne dorim sa parcurga activitati coordonate continuu , au nevoie de pauze. Din acest motiv se succed in programul corect al gradinitei: activitati de invatare academica prin joc, jocuri miscare coordonate, activitati libere in care copiii nu trebuie sa respecte reguli impuse, dar si perioade de odihna;
  • Dupa odihna de pranz, copiii sunt mai relaxati, cooperanti, receptivi si voiosi;
  • Studiile clinice arata ca somnul de pranz are un efect pozitiv asupra dezvoltarii creierului, ajutand copiii sa aiba o memorie mai buna pe termen lung;
  • Se va putea concentra mult mai bine, fiind dovedit faptul ca o repriza de somn creste capacitatea de atentie si concentrare cu 40%;
  • Se fixeaza mult mai bine in mintea lor informatiile primite dimineata             Desi in programul gradinitei rutina care are legatura cu somnul de pranz se desfasoara in intervalul aproximativ 13-16, nu tot acest interval este dedicat somnului. Copiii merg in dormitor dupa masa, in intervalul 13-13.30 se schimba si merg la toaleta iar intervalul 13.30 – 14 este dedicate povestii educatoarei. Pana in jurul orei 14.00 majoritatea copiilor adoarme (ei sunt indrumati sa stea linistiti si sa odihneasca ochisorii si corpul, asa incat se poate intampla sa fie zile in care o parte din ei sa nu adoarma), urmand sa fie treziti pana la ora 15.30 pentru programul de dupa amiaza. Asadar perioada in care dorm este de o ora si jumatate cel mai mult.

Sunt parinti care considera ca din cauza somnului de la pranz, copilul nu mai adoarme seara la o ora adecvata. Eu cred ca tendinta copilului de a adormi seara tarziu are legatura mai degraba cu:

  • Programul active al familiei seara sau expunerea la TV, telefon sau alte intrumente care pun copilul in contact cu imagini sau sunete puternice;
  • Dorinta copilului de a petrece cat mai mult timp cu membri familiei;
  • Excitarea mentala generata de etapele de salt puternic din punctul de vedere al dezvoltarii intelectuale.

Sunt de parere ca mai degraba lipsa somnului de pranz, decat existenta lui, genereaza o stare de agitatie si nervozitate seara, care nu il ajuta deloc pe copil sa adoarma.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compara-ma si o sa fiu motivat!

Imagineaza-ti ca esti profesor, sau invatator. Se apropie finalul semestrului si sunteti invitati toti in cancelarie sa povestiti cum a decurs semestrul scolar care tocmai se incheie. O sa imi imaginez ca eu sunt directorul scolii.

Va invit aparent vesela sa va asezati, va spun ca a fost un semestru minunat in care activitatea noastra a curs in mod obisnuit iar apoi, brusc, trec la clasificari. Desi poate am avut ceva discutii individuale pe parcursului scolar si stiu ca o parte dintre voi au avut ceva probleme medicale, alti cativa sunt in divort sau abia s-au angajat la scoala, altii poate predau o materie pe care nu au mai predat-o pana acum, eu totusi simt nevoia sa fac niste comparatii. 

Read More

Daruieste o lume de basm

Noi credem în povești și vrem să ajutăm și copii mai puțin norocoși sa ajungă la ele, prin cărți, pe care să le primească de la alți copii. Așadar, Grădinițele Butterfly, CAVA bistronomie și Asociația KinetoBebe, alături de Itsy Bitsy FM, lansează campania Dăruiește o lume de basm ce va colecta cărți și jocuri în stare bună, cu care vor fi dotate bibliotecile din școli, grădinițe sau spitale din București și împrejurimi.

Campania începe acum de Crăciun, în spiritul de generozitate al sărbătorilor, dar va continua tot anul 2019, pentru că ne dorim să constituim un minim fond de carte și jocuri interactive,  facilitând accesul copiilor mai puțin norocoși să se bucure de o lume de basm, oricând au nevoie.

Fiecare carte dăruită este așteptată cu drag la unul dintre cele 7 puncte de colectare puse la dispoziție de către organizatori. Pot fi donate și jocuri sau jucării în stare bună.

Fiecare bibliotecă va fi aranjată de o parte dintre copiii care au donat și gândurile bune de la cei care primesc aceste daruri vor fi communicate pe canalele online ale organizatorilor, pentru a încălzi sufletele unui număr cât mai mare de oameni.

Adresele din București, unde pot fi aduse sau trimise donațiile sunt:

  1. Grădinița Butterfly (Aviației)

Str. Intrarea Gliei nr.7, Sector 1

  1. Gradinița Butterfly (Băneasa)

Str. Drumul Potcoavei nr.59, Voluntari, Ilfov (Gradina Zoologică)

  1. Gradinița Butterfly Cosmopolis

Str. Lacului, vila 8F, Ștefăneștii de Jos, Ilfov

  1. CAVA Bistronomie (Piața Floreasca)

Calea Floreasca 91-111, Sector 2

  1. Centrul KinetoBebe (Moșilor)

Calea Moșilor nr. 158, Sector 2

  1. Centrul KinetoBebe Nord

Intrarea Catedrei nr.2, Sector 1

  1. Centrul KinetoBebe Sud

Șoseaua Olteniței nr. 87-99, Sector 4

Cititul mi-a schimbat viata!

Viata mea s-a impartit in cateva etape bine definite. In mod cert una dintre ele a fost perioada in care am facut sport. Doar sport. Asta a afectat mersul la scoala si implicit cititul.

Nu stiu cum se intampla unui copil care citeste mult, dar pot spune ce se intampla unui copil care nu citeste. Nu reuseam sa retin, nu reuseam sa structurez informatia pe care o citeam, nu reuseam sa inteleg jumatate din ceea ce citeam.

Imi aduc clar aminte ca primul roman pe care l-am citit a fost dupa ce am revenit acasa de la centrul olimpic, adica in timpul liceului. Imi aduc aminte clar nu de subiectul cartii ci de revelatia pe care am avut-o cand am realizat ca ma cufundam in lumea din carte. Ca evadam parca intr-un univers parallel.

De atunci si pana acum am devorat probabil sute de carti, am avut perioade lungi in care am citit o carte pe saptamana si mai multe carti in parallel. Nu stiu daca este mult sau putin, dar ce stiu cu siguranta este ca cititul mi-a schimbat viata. Stiu sigur ca este unul din obiceiurile care m-au conturat in persoana care sunt astazi. Stiu sigur ca imaginatia mea, gandurile si perspectiva asupra vietii mi-au fost influentate in bine cu ajutorul cartilor.

Copiii nostrii nu mai gasesc lectura atragatoare si sunt de inteles. In lumea asta in care traim poti primi atat de usor informatii colorate, intense, dinamice incat pare ca iti pierzi timpul citind. Cine mai are rabdare sa isi imagineze cand isi poate pune ochelarii VR sa intre intr-un alt univers? Noi care am descoperit lectura, stim ca asta este trist, dar din pacate, este o realitate din ce in ce mai raspandita.

Cartile pe care le strangem in Campania “Daruieste o lume de basm”  vor ajunge la altfel de copii. Copii care nu au la indemana telefoane, tablete si alte device-uri electronice care sa le tina mintea ocupata. Cu siguranta majoritatea parintilor lor nu au nici puterea financiara sa cumpere foarte multe carti.

Am fost surprinsa sa aflu ca in scolile aflate in zone in care parintii nu au posibilitati financiare se citeste mult. Copiii imprumuta carti de la biblioteca si citesc.

As fi foarte mandra sa le putem oferi acestor copii posibilitatea sa  evadeze prin intermediul lecturii, sa isi imagineze, sa viseze. Se spune ca fiecare carte citita este o noua viata traita. Sa le dam aceasta sansa!

Despre bullying, suferinta copiilor

Andrei a fost mutat de părinți la o școală nouă. După o lună, s-a îmbolnăvit. Despre bullying, suferința copiilor

Bullying - scoala - Getty(Foto: Guliver/Getty Images)

Andrei a fost mutat de părinți la o școală nouă, în clasa a V-a. A tot avut emoții peste vară, dar ai lui i-au repetat că va fi în regulă. Colegii vor fi la fel de drăguți ca la școala veche. Erau puțin îngrijorați, pentru că Andrei nu este genul foarte sociabil, nici nu se remarcă prin rezultate extraordinare la învățătură, în plus schimbarea învățătoarei, de care el se atașase, cu un număr mare de profesori, nu sună chiar bine.

Părinții au răsuflat ușurați când a revenit în prima zi de școală acasă și era încântat.

După o lună de școală Andrei însă s-a îmbolnăvit, a lipsit câteva zile, apoi a început să se plângă în fiecare dimineață că îl doare burta.

A încercat să îi spună tatălui că nu și-a făcut prieteni și că are un coleg la școală care îl face prost în fiecare zi și îi trântește pe jos caietele și penarul, însă a făcut asta într-un moment în care tatăl lui repara ceva și nu a fost atent. A încercat să spună și mamei, care i-a răspuns că așa e în viață și ar fi bine să facă la fel. A completat și cu “nu te plânge tatălui tău, că ești bărbat! El dacă se ducea bătut acasă îl mai bătea o dată și taică’su! Te bate cineva, îl bați și tu!”

La nivel european, România se situează pe locul al treilea la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Potrivit „Salvați copiii”,  trei din zece copii sunt excluși din grupul de colegi.

Trei din zece copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.

Unu din patru copii a fost umilit în fața colegilor.

Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma unor numeroase comportamente, cu intenția de a produce suferință și dezechilibru de putere. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.

Într-o țară în care 63% dintre copii recunosc că sunt bătuți acasă de părinți, iar lovirea cu palma și urecheala nu sunt percepute ca violență fizică, mi se pare firesc că România se află pe locul 3 din 42 în Europa la amploarea fenomenului bullying. Pentru ca bullyingul începe acasă și se termină la școală.

A trata fenomenul bullying cu afirmații de genul „și eu pățeam la fel și n-am murit”, „dacă te bate colegul, te mai bat și eu”, „dacă nu ești în stare să te descurci, nu am ce să îți fac”, „nu mă interesează pe mine prostiile astea, tu pune mâna și învață!”, e oribil pentru copilul copleșit de frică pentru care timpul se dilată și care ar da orice să nu mai meargă la școală. Cred că adulții sunt responsabili să ajute la diminuarea acestui fenomen, cât mai mult.

Dar să trecem în revistă detalii concrete!

Ce înseamnă bullying?

Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

· Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

· Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;

· Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Care sunt cauzele bullying-ului?

Expunerea la violentă a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o acțiune mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore, exponențial amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultima posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede acasă.

Indiferent dacă vorbim despre bullying verbal (tachinare, batjocorire, poreclire, etichetare, jigniri, înjurături), relațional (izolare, excludere, denigrare), fizic (bătaie, îmbrâncire, distrugere sau confiscare a lucrurilor personale) sau mai nou cyberbullying (hărțuire pe telefon sau internet) efectele pentru victimă sunt răvășitoare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Copiii victime ale bullyingului trec de la confuzie, îngrijorare, tristețe, izolare și scăderea stimei de sine, la tulburări și boli fizice, în caz extrem putându-se ajunge chiar la tentative de suicid.

Cum putem ajuta copiii aflați sub incidența bullyingului?

Mi se pare esențială nevoia de conștientizare a acestui fenomen și ieșirea din zona în care considerăm că foarte multe lucruri făcute sau spuse nu înseamnă agresivitate, ci intră în sfera normalității, atât acasă, cât și la școală.

De asemenea, mi se pare important să înțelegem că efortul trebuie să fie comun, pentru ca rezultatele să apară și că primul pas este prevenția.

Atât la grădiniță și școală mai ales acasă, trebuie să arătăm copiilor tolerantă zero în mod constant față de fenomenul bullying.

Noi la grădiniță am implementat de foarte mult timp în programul zilnic jocuri de empatie și înțelegere a emoțiilor, prin care copiii sunt învățați să își identifice stările emoționale și îndrumați prin jocuri de rol de regulă să înțeleagă ce simț ceilalți copii, atât în postura de „supărat” sau „agresiv”, cât și în postura de „victimă”. La noi, identificarea acestor emoții de foarte timpuriu a ajutat foarte mult copiii.

Cred că și acasă este la fel de important ca părinții să pună preț pe ceea ce simt copiii, să îi asculte, să îi ajute să își identifice de asemenea emoții și să le permită să le manifeste.

Cred că Andrei, personajul poveștii de la începutul articolului, dacă ar fi fost ascultat cu atenție de către părinți, întrebat ce simte și ajutat să își construiască o postură demnă și curajoasă în fața colegului agresiv, nu ar fi fost în postura de a deveni atât de anxios încât să aibă probleme de sănătate.

Sunt convinsă și că, daca diriginta clasei ar fi fost informată despre ceea ce simte Andrei și întâmplările din clasă și dacă ar fi lucrat jocuri de rol cu copiii la ora de dirigenție, agresorul lui Andrei ar fi înțeles cum se simte Andrei și nu l-ar fi agresat. Poate Andrei ar fi înțeles de ce agresorul lui simte nevoia fie răutăcios.

Sunt sigură de asemenea că dacă raportul de consiliere psihologică nu ar fi de un psiholog la 800 de elevi, poate că, deși părinții lui Andrei nu s-ar descurca foarte bine cu gestionarea întâmplărilor, ar exista un liant în persoana psihologului care să ajute enorm toate părțile implicate în această poveste.

Atât Andrei, cât și colegii lui stau atât de mult la școală în compania colegilor, încât este esențial să îi ajutăm să nu fie în postura de victime și agresori, iar perioada din pauzele școlare, când de regulă se întâmplă aceste incidente, să nu se dilate în mintea copilului și să devină un coșmar de netolerat.

Să nu uităm că Andrei, neînțeles astăzi, poate deveni la rândul lui agresor în încercarea lui de a nu mai fi victimă niciodată. Să nu uităm că el va crește copii și le va spune așa cum i-a spus mama lui: „dacă vii bătut, te bat și eu!”

Prevenția și oprirea întâmplărilor din sfera bullyingului presupun eforturi susținute timp îndelungat, dar lucrând cu instrumente potrivite, învățând copiii să își înțeleagă propriile emoții și să respecte emoțiile celorlalți în fiecare zi încă de la grădiniță, ajută și schimbă vieți.

Page 1 of 23

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén